Postări

Postare prezentată

Povestile lui Petre Ispirescu

Imagine
Inspirat culegator de basme, povesti, legende si snoave populare, Petre Ispirescu a avut sansa si perseverenta de a egala pe plaiurile romanesti lucrarile fratilor Grimm din Germania.
Numit de Delavrancea nici mai mult nici mai putin decat “un imparat al basmelor”,  care “s-a stins lasand vii si nepieritoare, de pe urma sa, un popr intreg de zmei, de zmeoaice, de imparati si imapratese, de Iele, de Muma padurii, de balauri, de pasari maiestre, de voinici, de zane, de feti-frumosi si de cosanziene”, sustinut de Vasile Alecsandri inclusiv pentru primirea unui premiu al Academiei, Petre Ispirescu a ajuns cu vremea intr-un con de umbra. Contestat sau chiar nebagat in seama (George Calinescu il ignora in a sa “Istorie literaturii romane”), cartile lui continua, totusi, sa se afle pe rafturile bibliotecilor publice si cele ale copiilor, ispravile sale de folclorist si povestitor avand cel putin o mare valoare documentara, asigurand pastrarea in literatura romana a unor nestemate ale creatie…

Povestea şoricelului lacom

Imagine
Oricât de foame ne este uneori, nu este bine să ne îndopăm, să mâncăm prea mult, pentru că putem pica într-o capcană, asemeni şoricelului cel lacom. 

Se povesteşte că un şoricel trecea odată prin vremuri foarte grele. Nu putea găsi nimic de mâncare. Căuta colo şi colo, dar nu era nicăieri ceva de îmbucat, aşa că s-a făcut mai subţirel, şi mai subţirel.

În cele din urmă, a găsit un coş din nuiele plin cu porumb. În coş era o gaură micuţă, şi s-a strecurat prin ea. A intrat cu uşurinţă prin acea găurică.

Apoi, a început să se ospăteze. Îi era foarte, foarte foame, aşa că a mâncat o mulţime de boabe de porumb, a tot înfulecat şi înfulecat. Atunci când a simţit că s-a săturat, se îngrăşase peste poate, se transformase dintr-un şoricel slab ca un ac într-unul burtos ca un brotac.

A încercat să iasă din coş, dar nu a mai putut. Era prea gras ca să mai încapă prin gaura în care îşi făcuse loc înăuntru.

Ghicitori despre şoareci

"Ah, vai," s-a plâns şoricelul cu voce tare, "cum s…

Leul, ursul şi vulpea - Fabulă de Esop

Imagine
Un leu şi un urs au înşfăcat în acelaşi timp un ied rătăcit, şi s-au luptat cu încrâncenare să pună stăpânire peste el.

După ce s-au rănit cu înverşunare unul pe celălalt şi şi-au slăbit puterile în înfruntare, au căzut la pământ, obosiţi peste poate, epuizaţi.

O vulpe care le dădea târcoale de ceva vreme, şi-a dat seama că cei doi nu mai erau în stare să mai facă vreo mişcare, aşa s-a strecurat şi a apucat în dinţi iedul ce zăcea între ei, şi a fugit nevătămată cât a putut de repede.

Leul, Jupiter şi elefantul - Fabulă de Esop

Leul şi ursul au văzut-o dar, fiind incapabili să se mai ridice pe picioare, au zis, "Vai nouă, căci am luptat şi ne-am stors puterile numai pentru a-i aduce folos vulpii."

Morală: Uneori, se întâmplă ca un om să facă toată treaba, iar un altul să îi culeagă toate profiturile.

Leul şi şoarecele - Fabulă de Esop

Pantofii roşii - Poveste de Hans Christian Andersen (I)

Imagine
Povestea Pantofii roşii face parte din poveștile întunecate, horror, de groază, ale lui Hans Christian Andersen. Nu cred că este o poveste pe care părinţii să le-o spună copiilor foarte mici. Ea conţine o morală, dar detaliile sale pot fi înfricoşătoare! Hans Christian Andersen a mărturisit că la originea acestei poveşti este o întâmplare prin care a trecut când era mic copil. Tatălui său i se trimisese o bucată scumpă de mătase roşie de către o doamna bogată pentru a-i face fiicei ei o pereche de pantofi de dans. Tatăl lui Andersen, un cizmar foarte priceput, a îmbinat cu mare grijă acea mătase cu piele roşie, însă femeia avută nu a fost mulţumită de munca să şi i-a reproşat că nu îi reuşise lucrarea, că îi irosise degeaba mătasea roşie. Iritat, cizmarul i-ar fi spus, "În acest caz, mi-am irosit şi pielea mea roşie," şi ar fi ciopârtit pantofii de dans în faţa ei! 

Pantofii roşii - Poveste de Hans Christian Andersen 
Odată ca niciodată, trăia într-un sătuc o fetiţă frumoasă…

Povestea libelulei

Imagine
În adâncurile unei bălţi liniştite se afla, neştiut de nimeni, un orăşel al gândăceilor de apă. Locuitorii lui se simţea tare bine, fericiţi, departe de razele soarelui. Vreme de mai multe luni erau foarte ocupaţi să scormonească în mâlul moale de la fundul lacului dar băgau de seama că, din când în când, câte unul din ei dispărea fără urmă. Cei care se făceau nevăzuţi obişnuiau să se caţere pe tulpina unui nufăr către suprafaţa lacului, şi apoi nu mai dădeau nici un semn de viaţă.

"Uite!" striga câte unul din gândăcei către altul, "Iar se urcă cineva pe tulpina nufărului. Unde crezi că se duce?" Cel despre care vorbeau mergea cătinel, cătinel, tot mai sus, până când dispărea din vedere pentru totdeauna.

"Asta-i tare ciudat!" îi spunea câte un gândăcel altuia. "Nu era fericit aici?" întreba un al doilea... "Unde credeţi că merge?" se minuna un al treilea.

Nimeni nu avea vreun răspuns la aceste întrebări. Erau cu toţii nedumeriţi. În ce…

Leul, Jupiter şi elefantul - Fabulă de Esop

Imagine
Leul îl tot bătea la cap pe Jupiter plângându-şi neîncetat de milă.

"Ah, este adevărat, mărite Jupiter," i s-a adresat el odată, "că am o putere nemaipomenită, sunt arătos la trup şi plin de forţă când atac. Fălcile mele sunt înzestrate cu colţi ascuţiţi, labele îmi sunt înarmate cu gheare lungi şi tari, şi domnesc peste toate animalele din pădure, însă, vai mie, fiind aşa cum sunt, tot mă înspăimânt de cucurigul unui cocoş."

Jupiter i-a răspuns, "Şi dai vina pe mine, fără vreun motiv, pentru asta? Ţi-am dăruit toate calităţile mele şi, cu excepţia cântecului cocoşului, curajul nu te părăseşte niciodată."

La auzul acestor cuvinte, leul s-a văietat şi a plâns din toată inima, învinovăţindu-se pentru laşitatea lui, şi şi-a dorit să moară.

În vreme ce era frământat de aceste gânduri negre, a întâlnit un elefant şi început să stea de vorbă cu el. După un timp, a băgat de seamă că elefantul îşi agita foarte des, din toate puterile urechile şi, curios, l-a într…

Poveste populară: Cât de bogat eşti ?!!?

Imagine
Odată, demult, s-au întâlnit doi drumeţi, unul tânăr şi unul bătrân, înţelepţit de povara anilor şi s-au prins în vorbă că de la atâta singurătate ce au indurat le era frică că au uitat să vorbească. 
Tânărul a început să se plângă ce viaţă grea duce pe meleagurile de unde venea: 
- Preacinstite călător, eu nu sunt fericit deloc. Părinţii mei nu mi-au lăsat nicio moştenire şi ce minunat ar fi fost pentru mine să fiu bogat...Însă ce nenorocire pe capul meu să fiu atât de sărac pe lumea asta. 
- Nu te mai plânge atâta, băiete, i-a răspuns bătrânul. Nu trebuie să te simţi îndurerat şi pierdut din această cauză. 
- Cum să nu sufăr dacă nu am nici o lețcaie? 
- Opreşte-te,  eu vad ca ai atâtea bogăţii în mâinile tale şi tu te plângi de sărăcie..! 
Tânărul uimit l-a întrebat: 
-Cum adică, am bogăţii? Nu ştiu nimic! 
- Te-ai întrebat vreodată cât preţuiesc ochii tăi? Cedează-mi un ochi şi am să-ţi dau tot ce-ţi doreşti de la mine! 
- Cum? Să-mi vând un ochi? S-a speriat băiatul. Nu domnule. Nu, n-am …

Povestea gărgăriţei

Imagine
A fost odată o gărgăriţă tare frumoasă, foarte drăguţă, care se simţea peste poate de tristă pentru că era singură. Nu îşi aflase încă soţul fermecător la care visa pentru că facebook-ul nu fusese încă inventat, şi biata de ea nu prea avea bani ca să iasă în lume.

Într-o zi, pe când îşi făcea curat în bucătărie, a găsit o monedă de 50 de bani. A fost foarte fericită că descoperise această comoară, aşa că s-a dus la vecina ei şi a întrebat-o:

"Spune-mi şi mie, dragă, ce aş putea să cumpăr cu aceşti 50 de bani?"

Vecina i-a zis:

"Ai putea să-ţi iei nişte prăjiturele."

"Nu, nu, în nici un caz, prăjiturelele îngraşă," i-a răspuns gărgăriţa noastră şi, apoi, a mers la o altă vecină şi a întrebat-o:

"Spune-mi, dragă, ce aş putea să cumpăr cu aceşti 50 de bani?"

"Cumpără-ţi o rochiţă nouă, asortată cu un guleraş frumos şi o pereche de cercei, stai apoi la fereastră şi strigă: "Cine vrea să se însoare cu micuţa gărgăriţă atât de bogată şi de fr…