Vulpea și calul - Poveste de Frații Grimm

Poveste de Frații Grimm

Avea un ţăran, odată, un cal, care îi fusese de mare ajutor si care îmbătrânise de nu mai putea fi pus la muncă.
Aşa că, ţăranul, nemaivrând să îi dea de mâncare degeaba, îi spuse:" Nu vreau să mai stai la mine, pleacă din grajdul meu şi să nu îndrăzneşti să te întorci decât dacă îmi vei arată că eşti mai puternic decât un leu". Apoi, deschise poarta curţii sale şi îl lasă pe cal să plece pe uliţă.

Bietul cal, întristat din cale afară, rătăci în susul şi în josul pădurii, încercând să-şi găsească un mic adăpost contra ploii şi vântului.
În drumul său, el întâlni o vulpe care îi zise: "Ce s-a întâmplat, prietene? De ce mergi cu capul plecat şi arăţi atât de singuratic şi mâhnit?"
"Of, răspunse calul, "dreptatea şi zgârcenia nu au făcut niciodată casă bună! Stăpânul meu a uitat câte am făcut pentru el de-a lungul multor ani şi pentru că nu mai pot să muncesc, m-a alungat, spunându-mi că nu mă pot întoarce la el decât dacă am să fiu mai de puternic decât leu. Cum aş putea să fac asta?
Ştia că aşa ceva este imposibil, de aceea, mi-a vorbit în felul ăsta."

Vulpea încerca să îl înveselească şi îi spuse: "Te voi ajuta! Culcă-te aici şi încearcă să stai nemişcat, ca şi cum ai fi mort". Calul făcu aşa cum i se zisese, iar vulpea se duse direct la o peşteră din apropiere, în care locuia un leu, şi îi spuse acestuia:
"La mică distanţă de aici se află un cal mort! Vino cu mine şi vei avea parte de o masă excelentă".
Leul, încântat la culme de această invitaţie, porni imediat la drum, iar atunci când ajunseră lângă trupul calului, vulpea îi spuse:
"Nu cred că poţi să îl mănânci confortabil în locul acesta; iată, ce putem face: te voi lega strâns de coadă lui ca să îl poţi duce până la vizuina ta, iar acolo îl vei putea mânca pe îndelete, fără să te deranjeze nimeni."

Acest sfat îi fu pe plac leului, aşa că, se întinse pe pământ, pentru ca vulpea să îl poată lega strâns de cal.
Vulpea, însă îi lega leului picioarele, unul de celălalt, atât de tare, încât, toată puterea lui nu era de ajuns pentru a putea să rupă legăturile.
Când îşi termină treaba, vulpea bătu calul pe şold şi strigă
"Dii, Dii, căluţule!".
Calul se ridică într-o clipă şi începu să tragă leul după el.
Sălbatica fiară începu să urle şi să raga, încât, de frică, toate păsările zburară din pădure. Calul îl lasă să zbiere în voie pe leu, până ce acesta răguşi, în timp ce îl târî către casa stăpânului său.

"Hei, stăpâne, iată-mă", zise calul. "Sunt mai puternic decât leul acesta!"
Când ţăranul văzu ce ispravă făcuse calul, inima i se înmuie şi îi zise:
"Poţi să te întorci în grajdul tău. De acum voi avea grijă de tine".
În acest fel săracul cal bătrân  a avut din belşug de mâncare şi a trăit fericit până când a murit de bătrânețe...!

Morala: Nu putem abandona ființele, respectiv oamenii care au îmbătrânit și au devenit neputiincioși, dar care ne-au ajutat, ne-au servit de-a lungul vieții! Ci trebuie sa le arătam dragostea și gratitudinea noastră cât mai sunt în viață.


Această poveste o poți citi și in limba engleză- The Fox and the Horse.

Previous Post
Next Post

2 comentarii:

  1. Bine putine greseli de ortografie.Ai mai mancat litere dar totusi povestita corect.Bravoo.

    RăspundețiȘtergere
  2. e buna ,formulata corect

    RăspundețiȘtergere