Treceți la conținutul principal

Hansel si Gretel , de fratii Grimm.Poveste (de Halloween) pentru copii

Traia odata , in adancul unei paduri uriase , un taietor de lemne , impreuna cu cei doi copii ai sai , un baietel si o fetita, si cu mama lor vitrega.Pe baiat il chema Hansel , iar pe fetita Gretel.Taietorul de lemne era sarac si isi gasea cu greu de munca , iar atunci cand foametea a cotropit tara nu mai reusit sa isi castige nici macar painea zilnica.Intr-o noapte , pe cand statea in pat fara a dormi si era framantat de gandul la necazurile lui , i-a spus mormaind nevestei sale :
"Ce o sa se intample cu noi ? Cum o mai putem sa ne hranim sarmanii nostri copii daca nu putem sa gasim de-ale gurii nici macar pentru noi doi ? "

"Iti spun eu cum sa facem , barbate," i-a raspuns sotia ."Maine dimineata , in zori , vom lua copii cu noi in padure si ii vom duce in locul unde hatisurile sunt mai dese .Acolo , le vom aprinde un foc ca sa se incalzeasca , le vom da fiecaruia cate un codru de paine si vom pleca spunandu-le ca avem de treaba .Ramasi singuri , ei nu vor mai gasi drumul inapoi catre casa si , in felul asta , vom scapa de ei."
'Nu , femeie ," ii raspunse taietorul , "Nu voi face asta.Cum as putea sa imi parasesc copiii, lasandu-i in mijlocul padurii? In curand , ar iesi din barlogurile lor animalele si i-ar sfasia de vii."
"Of, prostule!" ii zise nevasta."Atunci vor muri de foame toti patru.Poti sa pregatesti de pe acum scandurile pentru sicriele noastre."Femeia a continuat sa il bata la cap si nu l-a lasat in pace pana cand acesta nu i-a raspuns ca ii va face pe plac.
"Sa stii , insa , ca imi pare tare rau pentru copii" , i-a spus barbatul.

Pentru ca nu puteau sa doarma din pricina foamei , fetita si baietelul au auzit tot ce au vorbit mama lor vitrega si tatal lor.
Gretel a inceput sa planga cu lacrimi amare si i-a zis lui Hansel :" Vai , suntem pierduti.S-a terminat cu noi."
"Stai linistita , Gretel, " i-a raspuns Hansel , "nu te teme , caci voi gasi eu o cale sa ne descurcam."
Atunci cand tatal lor si mama vitrega au adormit , Hansel s-a ridicat din pat , a imbracat o hainuta , s-a dus la usa casei si a deschis-o cu grija.Afara , luna lumina cu putere , iar pietricelele albe din fata casei straluceau asemenea unor banuti de argint.Hansel s-a aplecat , a cules cate de multe pietricele incapeau in buzunarul micut al hainei si s-a intors in casa.Atunci cand a ajuns din nou in pat , i-a spus lui Gretel :"Fii fara grija , draga surioara , si dormi in pace . Dumnezeu nu ne va lasa de izbeliste." Apoi , si-a tras patura peste ochi si a adormit de indata.

Cand s-a crapat de ziua , inainte ca soarele sa se ridice , femeia i-a trezit pe cei doi copii si le-a zis :
"Hei, desteptarea , lenesilor ! Mergem la padure sa adunam lemne de foc." Le-a dat la fiecare cate o bucata de paine si i-a avertizat :"Asta este masa voastra de pranz ! Sa nu o mancati inainte de vreme , caci nu veti mai primi altceva de-ale mancarii."
Pentru ca Hansel avea buzunarul plin cu pietricele , Gretel a pus painea in buzunarul sortului ei.Apoi , au plecat cu totii pe o carare care strabatea padurea .In timp ce mergeau , Hansel arunca , din cand in cand , pe drum , cate o pietricica din buzunar , astfel incat sa recunoasca calea inapoi catre casa.
Atunci cand au ajuns in mijlocul padurii , tatal le-a zis : “Acum , copii , adunati niste vreascuri , iar eu va voi face un foc care sa va incalzesca."
Hansel si Gretel au adunat o multime de crengi si crengute , pana au facut o gramada inalta cat un delusor.
Tatal a dat foc lemnelor , iar atunci cand acestea au inceput sa arda cu putere , femeia le-a spus copiilor :
"Asezati-va langa foc si odihniti-va .Eu si cu tatal vostru vom merge in padure sa mai taiem niste lemne.Cand vom termina , ne vom intoarce si vom pleca cu totii spre casa."

Hansel si Gretel s-au ghemuit langa foc , iar atunci cand a venit vremea pranzului , si-a mancat fiecare bucata lui de paine . Din cand in cand , rasunau loviturile toporului tatalui lor , asa ca erau siguri ca acesta trebuia sa fie prin apropiere.Zgomotele pe care le auzeau nu erau , insa , facute de topor , ci de o creanga pe care tatal lor o legase de un copac ; creanga era miscata de vant incolo si incoace si se lovea de trunchiul copacului.
Trecuse multa vreme de cand stateau langa foc , si , molesiti de caldura , au inchis ochii si au adormit.Cand , in cele din urma s-au trezit , o noapte intunecata cuprinsese padurea.
Gretel a inceput sa planga , spunand :"Cum o sa mai iesim noi din padurea asta plina de bezna ?"
Hansel , a linistit-o , insa , zicandu-i :" Mai asteapta putin , sa rasara luna si vom gasi cu usurinta drumul inapoi catre casa."
Atunci cand luna a aparut pe cer , Hansel si-a luat de mana micuta surioara si au inceput sa mearga pe urma pietricelelor care straluceau asemenea unor banuti de argint si le aratau drumul catre casa.
Cei doi au mers prin padure toata noaptea si au ajuns acasa abia atunci cand au aparut zorile.
Au batut la usa , iar mama vitrega , careia nu ii venea sa creada ca ii vede bine si sanatosi, s-a rastit la ei :”Hei , copii obraznici , ati dormit toata noaptea in padure ? Credeam ca nu o sa va mai intoarceti vreodata.”
Tatal , insa , era fericit , pentru ca inima ii fusese impovarata atunci cand ii parasise in padure.

Dupa o vreme , din nou s-a abatut foametea asupra acelor locuri si copii au auzit-o iarasi pe mama vitrega vorbindu-i noaptea tatalui lor :
“ Ni s-a terminat toata mancarea .Ne-a mai ramas numai jumatate de paine si gata , ramanem fara nimic in casa.Copiii trebuie sa plece ! De data asta , ii vom duce si mai departe in padure , asa incat sa nu mai gaseasca drumul inapoi spre casa.Nu exista nici un alt mijloc ca sa supravietuim.”
Barbatul se gandea , totusi , cu inima indoita :”Ar fi mai bine daca am imparti si ultima imbucatura de mancare cu copii.”
Femeia nu voia , insa , sa asculte ce avea el de spus , si continua , intr-una , sa il bata la cap.Cine a pronuntat litera A , ajunge sa spuna si litera B , astfel incat , daca tatal se daduse batut intaia data , a trebuit sa o faca si a doua oara.

Copii au stat treji si au ascultat cearta dintre cei doi adulti.Atunci tatal si nevasta lui au adormit , Hansel a vrut sa iasa din nou afara pentru a aduna pietricele din fata casei , insa mama vitrega incuiase de asta data usa.
Cu toate acestea , el si-a consolat sora , spunandu-i :
“Nu mai plange , Gretel , culca-te linistita , pentru ca Dumnezeu ne va ajuta.”



Dimineata devreme , femeia i-a scos din pat pe copii si le-a dat ultima bucata de paine , care era mult mai mica decat data trecuta.Cand au pornit sa mearga prin padure , Hansel si-a faramitat painea pe care o tinea in buzunar si a inceput arunce pe drum bucatele din ea , pana cand nu i-a mai ramas nici o faramitura.
Femeia si taietorul de lemne i-au condus pe copii departe , departe in padure , prin locuri in care nu ajunsesera niciodata.Apoi, din nou a fost aprins un foc mare , iar mama vitrega le-a spus :
“ Asezati-va aici , copii, si atunci cand va ajunge oboseala , trageti un pui de somn.Noi mergem in padure sa mai taiem niste lemne , iar atunci cand terminam o sa trecem pe aici sa va luam acasa,”
Cand s-a facut ora pranzului , Gretel a impartit cu Hansel bucatica ei de paine ( caci baiatul o risipise pe toata pe drumul prin padure).Apoi , cei doi copii au cazut prada somnului .
Se facuse seara de-acum , si nimeni venise sa ii duca acasa.
Copii s-au trezit atunci cand noaptea cuprinsese cu totul padurea , iar Hansel a linistit-o pe sora lui , zicandu-i:
“Asteapta putin , Gretel , pana cand rasare luna .Atunci vom putea vedea firimiturile de paine pe care le-am lasat pe drum si ele ne vor arata calea inapoi catre casa.”
Insa , odata cu rasaritul lunii , cei doi nu au mai gasit nici o firimitura , pentru ca miile de pasari care locuiau in padure le ciugulisera pe toate.
Hansel i-a zis , totusi , lui Gretel :
“ Vom gasi noi , pana la urma , drumul spre casa.”

Copii n-au reusit, insa , sa il descopere.Au ratacit prin padure toata noaptea si ziua urmatoare , de dimineata pana seara , dar n-au gasit nici o poteca care sa-i scoata afara din padure.Amadoi erau tare flamanzi, intrucat nu mancasera decat cateva mure gasite pe pamant.Oboseala ii coplesise atat de mult incat picioarele nu ii puteau purta mai departe , asa ca s-au asezat pe jos , la radacina unui copac si au adormit.
Trecusera deja trei dimineti de cand parasisera casa tatalui lor.Au incercat iarasi si iarasi sa gaseasca o carare , dar nu faceau altceva decat sa se afunde si mai mult in padure.Daca nu primeau ajutor cat mai repede , erau condamnati sa moara de foame si oboseala.Atunci cand s-a facut miezul zilei , au zarit o frumoasa pasare , alba ca zapada , care si-a deschis aripile si a inceput sa zboare in fata lor .Ei au urmat-o si , in curand , au vazut o casuta pe al carei acoperis se asezase pasarea cea alba.Atunci cand s-au apropiat de mica casa , au descoperit ca era alcatuita din din paine acoperita cu turta dulce , iar geamurile erau facute din zahar transparent.
“Hei , avem de treaba aici “ , a spus Hansel.”Vom avea o masa imbelsugata .Eu voi manca o bucatica de acoperis , iar tu , Gretel , te poti servi dintr-o fereastra , care are un gust de o dulceata nemaipomenita.”
Hansel a a intins mana si a rupt o bucatica din acoperis ca sa vada ce gust are , iar Gretel s-a aplecat catre fereastra si a ciugulit niste zahar.
Dinlauntrul casutei s-a auzit o voce slaba :
“Rupeti , luati , mestecati.Cine rupe din casuta mea ?”
Copiii au raspuns :
”Vantul , doar vantul.Vantul din ceruri.”
Si au continuat sa manance.
Hansel , care era de parere ca acoperisul avea un gust foarte bun , a mai rupt o bucatica din el , iar Gretel a scos cu totul , dintr-un perete , un mic geam rotund , s-a asezat pe pamant si s-a apucat sa il manance.




Dintr-o data , usa casei s-a deschis si o femeie foarte , foarte batrana , care se sprijinea in carje , a pasit incetisor afara .
Gretel s-a speriat asa de tare incat a scapat din maini geamul din zahar.
Batrana doamna a dat din cap , cu ingaduinta, si a spus :”Vai , dragi copii, cum ati ajuns aici ? Veniti inauntru si stati cu mine.Nu vi se va intampla nimic rau.”
Ea i-a luat de mana, i-a condus in interiorul micutei sale case si le-a asezat pe masa o multime de bunatati : lapte si prajiturele cu zahar , mere si nuci.Dupa aceea , batranica a pus asternuturi albe , curate , pe doua patuturi , iar Hansel si Gretel s-a asezat in ele , simtindu-se ca si cum ar fi fost in rai.
Batrana doamna parea sa fie atat de buna …In realitate , ea era , insa , o vrajitoare rea , care construise casuta din turta dulce pentru a-i momi pe copii sa vina la ea.
Dimineata devreme , inainte sa se trezeasca Hansel si Gretel , cotoroanta era deja in picioare .Batranica i-a privit cum dorm, aratand atat de dragalasi cu obrajii lor rosii si rotofei , si a murmurat catre ea insasi :” Voi avea parte de un pranz pe cinste.”
Apoi , l-a insfacat pe Hansel din patut , l-a dus afara , l-a bagat intr-un cotet si l-a inchis in spatele unei usi cu gratii din fier.Putea sa tipe baietelul cat de tare isi dorea ; nimeni nu avea cum sa ii vina in ajutor.Dupa aceea , vrajitoarea s-a dus la Gretel , a scuturat-o de umeri pana s-a trezit si i-a strigat :”Desteptarea , leneso ! Du-te si adu niste apa si gateste ceva bun pentru fratiorul tau .L-am pus in cotet , afara , si acolo va sta pana se va ingrasa ca un purcelus.Cand va ajunge destul de rotunjor , il voi manca.”
Gretel a inceput sa lacrimeze , dar era in zadar ; trebuia sa faca ceea ce ii spunea vrajitoarea.
O mancare gustoasa a fost gatita pentru Hansel , iar Gretel nu a primit decat niste coji de raci.

In fiecare dimineata , cotoroanta se furisa , schiopatand , langa cotetul de afara si se rastea :”Hansel , scoate un deget afara , sa-l pipai ca sa vad cat de gras te-ai facut .”Hansel insa , istet cum era , strecura printre gratii un oscior subtirel pe care il gasise in cotet .Vrajitoarea , oarba ca un liliac , il pipaia crezand ca este degetul baietelului si se minuna cum de nu se ingrase inca Hansel.Dupa ce au trecut patru saptamani , iar Hansel parea sa fie tot o slabatura , batrana nu a mai putut sa astepte.
“Vino incoace , Gretel” , a zbierat ea catre fetita.”Zboara ca vantul si adu-mi niste apa.Fie Hansel gras sau slab , maine il voi taia si il voi pun in oala , la fiert.”
Vai , fetita era asa de amarata atunci cand s-a dus dupa apa .Lacrimile ii scaldau obrazul , curgand fara incetare.
“Ajuta-ne , Doamne !” , a strigat ea , “ daca am fi fost sfasiati de fiarele din padure , cel putin am fi murit impreuna.”
“Hei , tine-ti vaicarelile pentru tine , ca si-asa nu iti ajuta la nimic ” , a marait cotoroanta.

A doua zi dimineata , Gretel a adus de afara o galeata cu apa si a aprins focul.
“Mai intai il vom coace ca sa il fragezim “ , i-a spus vrajitoarea.”Am incalzit deja cuptorul si am framantat aluatul.”
Apoi , i-a dat un ghiont bietei Gretel , impingand-o catre cuptorul in care focul ardea deja cu flacari lacome.
“Ia baga-te in cuptor si vezi daca s-a incalzit indeajuns ca sa pun aluatul in el.” Vicleana cotoroanta avea de gand ca , de indata ce Gretel era inauntrul cuptorului , sa inchida usa acestuia si sa o puna la copt , ca sa o manance si pe ea.
Gretel , insa , si-a dat seama ce clocea vrajitoarea in mintea ei , asa ca i-a spus :”Nu stiu cum sa fac asta .N-am intrat niciodata intr-un cuptor.”
“Gasca prostanaca ce esti” , i-a zis cotoroanta.”Usa este indeajuns de mare .Uite , daca o deschid , chiar si eu pot sa intru inlauntru.”Spunand cuvintele astea , ea a sontocait catre cuptor si si-a bagat capul in el.Gretel atata astepta ! A impins-o cu putere pe babornita in cuptor si a inchis repede usa de fier dupa ea .Vrajitoarea , prinsa in propria ei capcana , a inceput sa zbiere si sa blesteme .Vaietele ei s-au auzit din ce in ce mai slab , pe masura ce focul ii taia suflarea , o cocea si o perpelea in chinurile iadului.

Apoi , Gretel a fugit , iute ca vantul , pana la Hansel , a deschis zavorul cotetului si i-a strigat :”Hansel , suntem salvati! Batrana vrajitoare a murit.”
Hansel a tasnit afara din cotet ca o pasare dintr-o colivie si cei doi copii , fericiti la culme , au inceput sa danseze , sa se imbratiseze si sa se sarute unul pe celalalt. Pentru ca nu mai aveau de ce sa se teama de cotoroanta , cei doi au intrat in casuta si s-au pus pe cotrobait.In toate ungherele erau cufere pline de perle , pietre pretioase si bijuterii !
“Hei , astea sunt mai bune decat pietricelele albe ! , a zis Hansel. , in timp ce isi umplea buzunarele cu ele.”Voi lua si eu cateva “ a spus Gretel , si si-a indesat buzunarul sortului cu perle si bijuterii.

“Ar fi mai bine sa plecam acum “ , a zis Hansel.”Trebuie sa iesim din padurea vrajitoarei.” Zis si facut.Cei doi si-au luat picioarele la spinare si , dupa cateva ore , au ajuns in fata unui lac imens. “Nu putem sa ajungem pe malul celalalt” , a spus Hansel.”Nu vad nici un pod sau vreo punte pe care sa putem trece.”
“Nu sunt nici barci cu care sa poti traversa lacul“ , a zis Gretel .”Hei , uite acolo, pe apa , este o rata alba.Daca o rog frumos , poate ca ne trece ea pe malul celalalt.”
“ Rata , rata , ratisoara , uita-te la mine !
Nu vezi ca Hansel si Gretel te-asteapta pe tine ?
Nu este nici pod , nici o punte nu e la vedere .
Ne treci tu apa, in spate , de ai vrere ?”
Rata a venit catre mal , Hansel s-a urcat in spatele ei si i-a spus surioarei lui sa se aseze langa el.
“Nu , nu este bine “ , i-a zis Gretel.”Suntem prea grei pentru micuta rata.Mai bine , sa ne treaca pe rand catre celalalt mal.”

Intelegatoare , buna rata a facut intocmai .Dupa ce s-au vazut cu bine dincolo de lac , cei doi au mers scurta vreme si au ajuns intr-un loc pe care il cunosteau bine. Au mai facut cativa pasi si au zarit , in departare , casuta lor draga.
Pe data , au inceput sa alerge cat puteau de repede , au intrat in casa si s-au aruncat in bratele tatalui lor.Bietul taietor de lemne , care se framantase de durere si grija de cand ii parasise pe copii in mijlocul padurii , era acum in culmea fericirii.Nevasta lui , mama vitrega cea plina de venin , murise de de inima rea.
Gretel a inceput sa scoata din buzunarul sortului perlele si pietrele pretioase si le-a asezat podeaua casei.Hansel , la randul lui , si-a desertat buzunarele pline si a pus pietrele lui pretioase langa cele ale surorii sale.Stralucirea bijuteriilor iti lua ochii , iar tatalui nu ii venea sa isi creada ochilor.Grijile si nevoile nu aveau ce sa mai caute in casa lor.
Cei trei au trait fericiti si s-au bucurat de iubire si bogatie pana in vecii vecilor.

Povestea mea pan-aici se intinde .
Hei , uite , sub masa-i pitit un soricel !
Care din voi este iute si-l prinde ,
O caciula din blana sa–si faca din el !

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009


Te mai poate interesa :

"Batrana Vrajitoare" , de fratii Grimm.O poveste de Halloween pentru copii

Comentarii

  1. stie cineva cui ii apartine traducerea? am nevoie de numele traducatorului. va rog cine stie sa trimite-ti un mail la : valentinaprisecari@yahoo.com. Mersi anticipat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu