Povestea Sfantului Nicolae si a lui Pére Fouettard - Legenda frantuzeasca

Era vremea recoltei. Roadele toamnei erau coapte, gata de a fi culese. Trei baietei mergeau aproape in fiecare zi la camp, pentru a-i ajuta pe parintii lor sa adune graul. Pentru ca erau inca mici, uitau, de multe ori, de boabele galbui care trebuiau stranse, si se distrau culegand flori sau alergand dupa fluturii sprintari.


Intr-o zi, cand se intorceau de la camp, cei trei baieti au zarit, din varful unui deal, orasul invecinat, cu turnurile, palatele si parcurile lui minunate. Desi, de obicei, nu aveau voie sa mearga nicaieri fara a fi insotiti, tentatia era atat de mare incat au uitat cu desavarsire lucrul acesta si s-au indreptat catre oras pentru a vedea de aproape lucrurile ce pareau atat de frumoase de la departare.

Odata intrati in oras, au inceput sa paseasca voiosi pe strazile largi, uimiti de tot ceea ce vedeau. In ochii lor, orasul parea sa fie fermecat .Nici nu au simtit cum a trecut timpul pe langa ei, iar atunci cand a venit seara, tristi si infometati, si-au dat seama ca s-au ratacit si nu mai stiau drumul inapoi catre casa.

Dintr-o data, in fata unui magazin aratos, au zarit o firma pe care era scris cu litere mari: Macelarie.
"Macelarule, te rog, deschide-ne," au strigat ei, in cor, "ne-am ratacit si vrem sa stam intr-o casa pana trece noaptea. Poti sa ne dai ceva de mancare si un pat in care sa dormim?" Usa macelariei s-a deschis, iar copiii au pasit inauntru.

Ce credeti ca facut macelarul cu cei trei baieti ?

Atunci copiii cand au intrat in casa, el tinea ascuns la spate un cutit lung si ascutit. I-a ucis pe baietei, i-a taiat in bucati si i-a pus intr-un vas mare cu sare!

Ganditi-va la saracii parinti, stand singuri in casele lor, ingrijorati si amarati, intrebandu-se de ce copiii lor nu au ajuns acasa. Ei au varsat lacrimi amare, si s-au rugat, cerandu-i lui Dumnezeu ajutor si iertare.

Intr-o seara din luna decembrie, toti locuitorii orasului se odihneau intre peretii caselor pline de caldura. Era zapada si ger , si nici un om indraznea sa iasa afara.Toate usile locuintelor erau ferecate... Dintr-o data, din ceruri, a coborat cu repeziciune o stralucire roz care a ajuns drept in mijlocul unei strazi. Acea stea cazatoare era chiar maretul Episcop, Sfantul Nicolae.

El a mers direct la usa macelariei, a batut cu putere, de trei ori, si a zis: " Deschide-ne." Macelarul a venit in graba sa vada cine il cauta. Genunchii ii tremurau de teama, caci nu putea uita de fapta lui cumplita. "Nobile vizitator, ce doresti de la mine?" a intrebat el. "Daca vrei, poti sa mananci si sa dormi in casa mea. Iti voi oferi cea mai buna sunca a mea."
"Nu," a spus maretul episcop, "du-te si deschide vasul cu saratura in care i-ai pus pe cei trei baietei." Dupa aceasta, Sfantul Nicolae a zis: "Inviati, ridicati-va, copii, caci vreau sa va binecuvantez. Sa fiti voiosi si fericiti precum pasarile care canta in cuibul lor in fiecare primavara. Duceti-va inapoi la parintii vostri." Fiecare dintre cei trei baieti s-a trezit si a inceput sa cante.

Macelarul cel crud trebuia sa isi primeasca rasplata. Pentru a-l pedepsi, Sfantul Nicolae l-a transformat in slujitorul sau, Pére Fouettard, si l-a condamnat sa il urmeze plin de rusine si urat de toata lumea pentru vesnicie.

Cerescule sfant, sa-i multumim lui Dumnezeu pentru aceasta fapta minunata !

Cei trei baietei s-au intors la casele lor si si-au sarutat plin de fericire parintii.



Din acea zi, Sfantul Nicolae vegheaza din inaltul cerului peste copii si le indeplineste dorintele.



In ziua de 6 decembrie, Sfantul Nicolae coboara din ceruri, se strecoara fara zgomot prin hornurile caselor si aduce copiilor buni, adormiti, cele mai frumoase jucarii. Copii obraznici il asteapta, insa, degeaba.


Previous Post
Next Post

0 comments: