Treceți la conținutul principal

Vulturul si albina - Fabula de Alexandru Donici

O , cat sunt de fericiti
Cei de soarta lor slaviti !
Caci ei si spre fapta mare
Au a slavei indemanare.
Dar si cei ce ostenesc
Intru binele obstesc ,
Neprivind la rasplatire ,
Sunt prea vrednici de cinstire.

Vulturul pe o albina
Au zarit intr-o gradina ,
La revarsatul de zori ,
Bazaind pe langa flori.
Si i-au zis :"O , ticaloasa ,
Albina nesatioasa !
Tu petreci a ta viata
Tot pe flori si pe verdeata ,
Migaind necontenit
Nu stiu pentru ce sfarsit.
Dar nici insati tu nu stii
Care-i munca ta cea buna ,
Cand ca tine mii de mii
Miere la un stup aduna.
Iar apoi, ce fericire
Mostenesc eu de la fire !
Cum aripile-mi intind
Si ma desfatez in soare :
De a mea putere mare
Pasarile lumii toate
Fug , s-ascund inspaimantate ".
-Fii tu in veci preaslavit ,
Albina lui au rostit .
Joe sa te noroceasca
Si anii sa-ti inmulteasca .
Iara eu fiind randuita ,
Obstiei sa ostenesc ,
Ma cunosc prea fericita
Cand fagurii ii privesc,
Lucrati de mii de albine ;
Si stiu ca si de la mine
Un pic de miere macar
S-au adus intru bun dar.


Fabule asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii" :

Vulturul si sageata - Fabula de Esop

Comentarii

Trimiteți un comentariu