BOURELUL SI URSUL-poveste de Fratii Grimm

Ursul si lupul se plimbau prin padure intr-o zi de vara.Ursul,auzind un cantec de pasare,l-a intreabat pe tovarasul sau:
-Ce pasare sa fie asta,care are un glas atat de frumos?
-E regele pasarilor,raspunse lupul.Se cuvine sa-i dam binete.
Era bourelul.
-Daca-i asa,relua ursul,mi-ar placea sa-i vad palatul.Vrei sa mi-l arati?
-Nu-i atat de usor cum crezi,raspunse lupul. Mai intai sa asteptam reintoarcerea reginei.
Cam in acelasi timp,aceasta se ivi,urmata foarte indeaproape de rege.Amandoi duceau in cioc viermisori pentru puii lor.Ursul se gandea sa-i urmareasca, dar lupul l-a retinut,spunand:
-Asteapta ,pana vor pleca din nou ..
Si tinand minte locul unde era cuibul au plecat in treaba lor.
Dar ursul era nerabdator sa cunoasca palatul regelui.Si de aceea  au facut cale intoarsa,tocmai cand regele si regina plecasera.Ursul si-a aruncat privirea peste cuib si a zarit la un loc cinci,sase puisori.
-Acesta sa fie oare palatul regelui?? striga el. Josnica locuinta,n-am ce zice.Prin urmare nici voi nu puteti fi odrasle regesti,ci niste biete vietuitoare de rand.
Cuvintele aruncate de urs  au provocat mare mahnire puisorilor.
-Nuu ,nuu ,au strigat puii,parintii nostrii sunt de neam.Ursule,vei fi pedepsit pentru cuvintele tale nechibzuite!!
Si ursul,dar si lupul s-au speriat tare in fata  acestor amenintari si au plecat in goana mare spre vizuinile lor.
In acest timp,boureii cei tineri tipau intr-una si de cum si-au vazut parintii care duceau hrana in cioc  au si spus:
-Nu ne mai atingem de nicio musculita si nu ne mai miscam din cuib ,chiar daca ar insemna sa murim de foame,daca nu vom fi razbunati pentru jignirea pe care ne-a adus-o ursul.
-Fiti pe pace,le raspunse bourelul cel batran,lucrurile  se vor descurca repede de tot.
Porni in zbor impreuna cu regina spre vizuina ursului si-i spuse astfel:
-Flecar batran,pentru ce mi-ai mahnit copilasii?Te vei cai,pentru ca voi duce cu tine o lupta pe viata si pe moarte.
Ingrozit,ursul si-a chemat in ajutor tot neamul dobitoacelor cu patru picioare.Boul,magarul,cerbul,caprioara,vaca ,si asa mai departe.
La randul lui,bourelul a chemat  toate zburatoarele pamantului nu numai pasarile mari si mici,dar si gazele inaripate:muste,carabusi,albine si viespii.
In ziua luptei ,bourelul a trimis iscoade ca sa afle cine era capetenia ostirii dobitoacelor.Viespea,fiind cea mai sprintena dintre toate,a pornit in goana spre mijlocul padurii unde se afla tabara dusmana.S-a ascuns sub o frunza si asculta:
-Cumatra vulpe,tu esti cea mai sireata dintre dobitoace.Fii capetenia noastra si condu-ne in lupta a rugat-o ursul pe vulpea cea sireata.
-Cu multa bucurie, a raspuns vulpea.Dar care va fi semnalul de lupta?
Nimeni nu stia,insa.
-Eu am coada lunga si stufoasa ca un stindard inflacarat.Cat timp o voi tine in sus,lucrurilr vor merge bine si inseamna sa mergem inainte,a adaugat vulpea.Cand insa o voi lasa in jos..fiecare sa-si caute scaparea,mai spuse sireata.
Viespea ,care auzise totul,s-a intors la bourel si i-a povestit totul.
Dimineata devreme,dobitoacele au pornit  gramada spre campul de lupta de simteai ca se cutremura pamantul.Bourelul a venit si el pe sus ,urmat de intreaga-i ostire ce nu-si mai gasea astamparul si facea parca sa vibreze cerul.Batalia a inceput.Bourelul a trimis viespea sa se ascunda sub coada vulpii si s-o intepe  fara sa mai stea pe ganduri.La cea dintai impunsatura vulpea a tresarit,si-a risicat un picior in sus si indaratnica ,si-a lasat coada intr-o parte.La cea de-a doua ,a lasat-o in jos,dar la cea de-a treia n-a mai putut sa se stapaneasca,si-a bagat coada intre picioare si a inceput sa urle..Vazand acestea,animaleleau crezut batalia pierduta si au luat-o la fuga sa se salveze.
Astfel,zburatoarele au castigat batalia.
Regele si regina s-au indreptat catre cuib ,strigand:
-Copii,bucurati-va,beti si mancati,am castigat lupta.
-Nu,au raspuns tinerii bourei.Nu ne vom atinge de nimic pana cand ursul va veni la cuib si-si va cere iertare,recunoscand ca ne tragem  din neam de regi.
Bourelul cel batran zbura,atunci spre vizuina ursului si-i spuse:
-Batrane palavragiu,vino iute la cuibul puisorilor mei si recunoaste ca ai gresit cand ai spus ce ai spus!Altfel va fi vai si amar de tine!!
Ursul,ingrozit,a pornit spre cuib mai mult tarandu-se ,dar si-a cerut iertare.
De abia atunci mititeii bourei s-au simtit satisfacuti.Au mancat si au baut si s-au veselit pana la miezul noptii.


Bourelul=pitulice(pasarica mica care ciripeste armonios)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi