Dreptatea leului -fabula de La Fontaine

Odată,capra,junca şi oaia,cora lor,
S-au învoit cu leul,vecinul lor senior,
         La pagubă şi la câştig să fie
         De-a pururea cu toţii în fraţie.
Un cerb în cursa caprei curând se prinde,iată,
Şi ea le dă de ştire părtaşilor îndată.
Cu toţi de faţă,leul pe gheare socoti
-La pradă suntem patru,ţinu a le vorbi
Şi în bucăţi egale tot cerbu-l împărţi.
Pe cea dintâi oprind-o,de vreme ce e rege,
       -Îmi aparţine,zise,se-nţelege.
       Ştiţi doar că eu sunt cap încoronat
       Şi n-aveţi,cred,nimic de reproşat.
A doua parte,iarăşi,de drept mi se cuvine,
E dreptul celui tare,precum o ştiţi prea bine.
Fiind şi cel mai aprig,şi-a treia îmi revine.
De-a patra dacă una din voi se atinge acum,
                       O şi sugrum...
Previous Post
Next Post

Un comentariu: