Greierele şi furnica- fabula de La Fontaine

Greierul cântase-odată
              Vara toată
Şi când crivaţu-a venit,
Cu nimic el s-a trezit :
Fără muscă,fără râmă,
Din nici unele-fărâmă.
La furnică merse iute
Şi-o rugă să-împrumute
Un grăunte pân' la vară
Să subziste,să nu moară.
-Ţi-l restitui,nu te teme,
 Cu dobândă si la vreme-
 El îi zise.-Pe cuvânt,
 Că mă ţin de legământ.
Dar furnica-e ştiută
Lipsa-i mica,nu-mprumută.
-Astă-vară,cam ce treabă
 Ai avut?-ea îl întreabă.
-De nu ţi-e cu bănat,
 Zi si noapte am cântat...
-Ai cântat?Îmi pare bine.
  Acum joacă,de-ţi convine!...
Previous Post
Next Post

0 comments: