Nastratin Hogea si visul implinit

Candva,Nastratin avea un bou voinic si frumos.Mandrete ,nu alta!
Cu niste coarne rotate ,mari,cum nu se mai pomenise in satul acela.
Se falea Nastratin cu el,nici vorba,dar cel mai mult ravnea sa se cocoate,
macar o data,intre coarnele lui,sa stea pe fruntea cu ciuful cret si moale
ca pe cel mai imbietor si de pret  tron la care visase vreodata.
Intr-o zi pe cand se afla in grajd,boul a venit si s-a lungit cat era de mare langa el.
-Acum e de mine,si-a spus Hogea si hop!,a sarit iute intre maretele coarne,
fericit ca-si indeplineste dorinta.
Dar pesemne ca boul a avut alte socoteli sau alte ganduri asa ca dintr-o smucitura a capului l-a azvarlit pe Nastratin cat colo,tocmai in mijlocul curtii,unde a ramas nemiscat.

De cum auzi busitura,sotia lui Nastratin a venit fuga ,cu inima in dinti si a inceput sa-l boceasca ca pe mort.
-Nu plange ,nevasta,deschise in sfarsit gura Nastratin.Nu se potriveste deloc cu ce simt eu acum.Am fost pe lumea cealalta si m-am intors.Astfel mi s-a implinit visul cel mai scump:Sa dau o raita pe-acolo,sa vad cum e si sa ma intorc aici ca sa mai traiesc un pic

Comentarii