Doi ursi si o vulpe - Fabula de George Sion

Doi ursi mari se insotira,
Si-amandoi se chibzuira
Sa se duca a vena
Dupe ce va innopta.
Pleca dar, si pe-o valcica
Intalnescu o ciuta mica,
Si puind'o la mijlocu
O inhatia chiar pe locu.
Ciut'a a grassa cum s'o'mpartia?
Eat' atunci cuventu de hartia.
Fiecare vrea mai totu
Pentru lacomulu seu botu.
Cu cumplita 'nviersunarie
Ei incepu o lupta mare,
In catu lun'a ce-i privia
Spaimantata 'ngalbenia.
Dar o vulpe iscussita,
Care sta in crangu dossita,
Sare uite, 'ncetisioru,
Si iea ciut'a binisioru.
Dupe multe lupta 'n fine,
Ursii cadu pe-alle lor vine,
Plini de sange peste totu,
De la coda pan la botu.
Dupe ce se desmetira
Si ceva se liniscira,
S'au intorsu si au vediutu
C'alor cuit'a disparutu.
Dupe urm'a ce vediura,
Fapt'a Vulpei cunoscura,
Si dissera intre ei:
<<O, catu suntemu de misiei!
Adeveru ca lacomi'a
Perde tota oameni'a>>.

Nu, nu e nici o greseala in felul cum e scrisa aceasta fabula! Este exact asa cum a pus-o pe hartie Geroge Sion (1822-1892), pasoptist si scriitor de origine bucovineana.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Pacala si ursul - Snoava populara

Ursul si cei doi calatori – Fabula de Esop

Ursul si vulpea – Fabula de Esop

Comentarii