Jorinde si Joringel- poveste de Fratii Grimm


Ati auzit de Castelul Blestemat?

Demult, tare demult trăia în acel castel o vrăjitoare tare rea şi puternică.
În timpul zilei, se prefăcea în bufniţă sau pisică şi ademenea păsările şi animalele pe care le tăia şi le mânca coapte.
Cât despre oameni..


Pe bărbaţi îi transforma în statui de piatră, iar fetele erau prefăcute în păsări şi închise în colivii, într-o cameră ascunsă din castel.

Vrăjitoarea a prins de-a lungul timpului multe fete...
Se spune că erau şapte mii, toate transformate în păsări minunate!

Tot pe atunci trăiau eroii poveştii noastre, doi tineri frumoşi, care se iubeau foarte mult.
Pe el îl chema Joringel şi pe fată Jorinde,iar fata era de o frumuseţe rară.
Cei doi se potriveau unul cu celălalt şi voiau să se logodească.
Într-o seară,cei doi au ieşit să se plimbe în tihnă, prin pădure, cum fac indrăgostiţii.
Soarele apunea şi o porumbiţă cânta cu jale pe ramura unui copac.
S-au aşezat lângă acel copac,în bătaia razelor obosite ale soarelui şi inimile au început să le bată cu putere, de parcă ar fi fost în pericol de moarte.
Ajunsesera prea aprope de castel...!
-Bu,hu hu,a strigat o bufniţă cu ochii ca jăraticul şi a zburat de câteva ori deasupra lor.
Puţin mai târziu, Joringel şi-a văzut iubita transformându-se într-o privighetoare ce cânta înfiorător de frumos.
Tânărul prefăcut în statuie nu putea să se lupte ca să-şi apere iubita şi viaţa! Nici măcar să plângă de jale şi de dorul ei.
Şi cum luna îşi făcuse apariţia pe cer,din tufişul în care era ascunsă bufniţa, a ieşit un băboi cu ochii rosii şi nasul coroiat, lung până la bărbie.
Mormăind o incantaţie a prins privighetoarea, şi-a intors faţa catre lună şi i-a spus îngerului Zachiel:
-Să-l dezlegi de vrajă, atunci când luna va fi în mijlocul cerului!
După ce şi-a revenit,tânărul s-a rugat disperat de vrăjitoare, dar în zadar.
-N-o vei mai vedea niciodată,i-a spus ea cu vocea ei pitigăiată.
A plecat tânărul cu inima frântă de durere şi s-a făcut cioban .
De multe ori, venea înapoi,spre castelul blestemat, dar îi era teamă să nu-şi piardă viaţa.
Într-o noapte binecuvântată, a visat cum găsise o floare roşie ca sângele curat,în mijlocul căreia se afla o nestemată mare şi frumoasă.
A rupt floarea şi a fugit cu ea la castel.
Cum atingea ceva cu floarea pierea orice vrajă. A visat-o şi pe Jorinde..
Dimineaţa, cu bucurie şi speranţă, a pornit să caute pe dealuri, pe câmpii, floarea miraculoasă şi nepreţuită.
Mult i-a trebuit, dar nu s-a lăsat!
După vreo zece zile de căutare, a găsit floarea cea roşie.În mijlocul ei era o boabă de rouă, mare cât nestemata din vis.
A luat floarea, a mers fără oprire şi a ajuns la castel. S-a apropiat cu teamă, dar a văzut că nu mai împietreşte.
Poarta castelului s-a deschis la atingerea florii.
A ascultat cu atenţie zgomotele din jurul lui şi în cele din urmă a găsit camera uriaşă unde erau păsările.
Vrăjitoarea tocmai le hrănea.
Simţind prezenţa lui Joringel, baba a luat colivia în care se găsea iubita lui vrăjită şi a încercat să dispară pe furiş.
Dar puterea dragostei şi a florii roşii au fost mai puternice.
Într-o clipită, tânărul a fost lângă ea, a atins colivia cu floarea şi apoi a atins-o şi pe babă.
Jorinde şi-a reluat înfăţişarea de fată frumoasă ,aşa cum era,iar baba şi-a pierdut puterile malefice.
Tinerii le-au ajutat şi pe celelalte fete vrăjite să-şi recapete înfăţişarea şi libertatea, apoi s-au întors acasă la ei şi au trăit o viaţă frumoasă şi fericită.

Traducerea si adaptarea @copiipovesti.blogspot.com
Povestile Fratilor Grimm

Previous Post
Next Post

0 comments: