Magarul impodobit - Fabula de Ivan Krâlov

Odata s-au intamplat
Un pasa la Tarigrad sa fie foarte bogat
Si sa aiba un magar pe care umbla calare,
Impodobindu-l frumos cu tacamuri scumpe foarte;
Deci mergand pe dansul la primblare,
Oamenii i se închina, dadu-se din drum deoparte;
Iar magarul socotea ca oamenii lui se inchina,
Si de-aceea se facuse mandru si foarte sumet,
Si asa de indraznet,
Ca pe ulita mergand, buzna peste oameni da,
Sau arunca din picioare spre a-i festeli cu tina,
Iar bietul popul rabda
Magarului cest obraznic de frica celui calare
Orice infruntare.
Odata insa magarul din grajd afara iesind,
Si viindu-i chef sa umble singur pe ulita mare,
Ca sa faca haz, vazand
Oamenii cum i se-nchina,
Au inceput sa si zburde, sa zvarle si sa-i loveasca.
Dar cine au fost de vina,
Daca oamenii cu parul au inceput sa-l stalceasca?
Deodata insa magarul socotea ca este saga,
Vazand insa mai tarziu ca saga era prea groasa,
Au fugit rusinat acasa,
Si atunci au inceput sa inteleaga
Ca toti magarii in lume sunt sade numai magari,
Fie cat de podobiti
Si cu aur poleiti,
Si aiba macar protectori pe toti boierii cei mari.

(Morala:)
Magarii, ca si ciocoii, intocmai se bizuiesc,
Cand se stiu proteguiti,
Si de intelepte sfaturi nicidecum nu se sfiesc,
Pan-cand nu sunt pedepsiti.

Traducere din limba rusa dupa Kralov de Constantin Stamati


Articole asemanatoare din blogul „Povesti pentru copii”:

Catarul ce-si lauda nobletea-fabula de Grigore Alexandrescu

Magarul in blana de leu - Fabula de Esop

Magarul si statuia - Fabula de Esop
Previous Post
Next Post

0 comments: