Povestea celor trei ursi

Povestea celor 3 ursi, numita si Goldilock si cei trei ursi, sau, pur si simplu, Goldilock, a fost scrisa de poetul britanic Robert Southey, fiind publicata sub protectia anonimatului intr-un volum al sau de scrieri din 1837. In acelasi an, scritorul britanic George Nicol a publicat o versiune in rime a povestii in proza a lui Southey, cu aprobarea autorului.

In povestirea lui Southey apar trei ursi asemanatori unor oameni (un urs micut, unul mijlociu, si unul mare) ce traiesc impreuna intr-o casa din padure. Autorul ii descrie ca fiind buni la suflet, politicosi, inofensivi, ingrijiti si ospitalieri. Fiecare dintre ursi are propriul castron pentru terci de ovaz (porridge), propriul scaun si propriul pat. Intr-o zi, in vreme ce se plimbau prin padure asteptand sa li se raceasca terciul de ovaz, o femeie batrana (descrisa ca fiind nerusinata, rea la suflet si de gura, murdara si urat mirositoare) a descoperit casa lor. Ea s-a uitat prin ferestre, prin gaura cheii si apoi a ridicat zavorul. Vazand ca nu e nimeni acasa, a intrat inauntru, a mancat terciul de ovaz si s-a asezat pe scaunele ursilor, faramitandu-le. Dupa  ce a mai scormonit prin casa, a gasit paturile si s-a culcat in cel al ursului mic. Punctul culminant al actiunii se petrece atunci cand ursii se intorc la locuinta lor. Nevenindu-i sa-si creada ochilor, ursuletul a strigat:”Cineva este in patul meu!” Femeia s-a trezit, a sarit speriata pe fereastra si nu s-a mai aratat niciodata pe acolo.

La 12 ani de la publicarea Povestii celor trei ursi, Joseph Cundall a transformat personajul batranei urate intr-o fetita frumoasa, in opera sa “Treasury of Pleasure Books for Young Children” (Comoara cartilor placute/frumoase pentru copilasi). Aceasta versiune a devenit foarte populara, sugerand ca, de cele mai multe ori, copii preferau o fata atractiva in locul unei babe hidoase. Goldilocks, numele fetei, inseamna in limba engleza "bucle de aur".

Ceea ce i se intampla lui Goldilocks difera de la o varianta la alta a povestii: uneori ea fuge in padure, alteori este salvata de mama ei chiar inainte de a fi mancata de ursi, in alte ocazii fagaduieste ca va deveni un copil cuminte sau se intoarce, pur si simplu, acasa. Iata, mai jos, una din versiunile povestii...

Povestea celor trei ursi (Goldilocks)

A fost odata ca niciodata, o fetita pe nume Goldilocks. Ea aplecat singurica in inima unei paduri si, nu dupa multa vreme, a descoperit o casa. A batut la usa, si, pentru ca i-a raspuns nimeni, a intrat inlauntru.

Pe masa din bucatarie erau asezate trei castroane cu terci de ovaz. Lui Goldilocks ii era tare foame, asa ca gustat din cel dintai castron.

„Terciul asta e prea fierbinte!” a strigat ea.

Nemultumita, a gustat din ultimul castron.

„Terciul asta e prea rece” a exclamat ea.

Dupa, aceea a gustat din castronul din mijloc.

„Ah, terciul asta e numai bun!” a zis ea fericita si nu s-a lasat pana nu l-a mancat pe tot.

Dupa ce a papat astfel micul dejun al celor trei ursi, Goldilocks s-a simtit obosita, asa ca a urcat la etaj, pana la dormitor. S-a asezat in primul pat, dar a gasit ca era prea tare. S-a urcat dupa aceea in al doilea pat, dar acesta era parca prea moale. Apoi, s-a intins in cel de-al treilea pat si a simtit ca era tocmai bun pentru somn. Nu a trecut mult timp, si fetita a atipit.

In timp ce dormea, cei trei ursi au sosit acasa.

„Cineva mi-a mancat terciul de ovaz”, a urlat Tata urs.

Cineva mi-a mancat terciul de ovaz”, a strigat Mama urs.

Cineva mi-a mancat terciul de ovaz”, a tipat si Copilul urs.

„Cineva a stat pe scaunul meu”, a marait Tata urs.

„Cineva a stat pe scaunul meu”, s-a plans Mama urs.

„Cineva a stat pe scaunul meu si mi l-a rupt in bucati”, a zbierat Copilul urs.

Cei trei s-au hotarat sa caute prin toata casa si, cand au ajuns in dormitor, Tata urs a strigat, „Cineva a dormit in patul meu!”

Mama urs s-a tanguit, „Cineva a dormit si in patul meu!”

„Cineva a dormit in patul meu, si mai este inca acolo!”, a tipat Copilul urs.

Chiar atunci, Goldilocks s-a trezit din somn si i-a vazut cu groaza pe cei trei ursi. „Ajutor!”, a exclamat ea. Apoi a sarit din pat cat de repede a putut si a fugit afara din camera. De atunci, Goldilocks nu a mai venit niciodata in casa ursilor...


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Ursul si vulpea – Fabula de Esop

Povestea celor trei purcelusi

Doi ursi si o vulpe - Fabula de George Sion

Comentarii