Povestea celor trei purcei(I) de Maria, regina României









Dacă nu ştiai, Maria- regina României, soţia regelui Ferdinand, a fost de origine anglo-saxonă şi a avut şase copii.
Regele Mihai este nepotul frumoasei Doamne.
Mare iubitoare de literatură şi pictură, regina  Maria a României a scris poezii şi poveşti pentru copii.
Pentru că Povestea celor trei purcei scrisă de Maiestatea Sa este inedită o transcriu pentru toţi copiii care vorbesc româneşte.



Povestea celor trei purcei (I)


Au fost odată ca niciodată trei purcei foarte mucaliţi: Ian, Dan şi Ghită.
Vărgaţi cu cenuşiu ca zebrele, aveau pielea trandafirie şi codiţe sfredel de-ţi era mai mare drag să priveşti la ei!
Foarte nesupuşi, alergau toată ziua ca şi cand n-ar fi avut stăpân, scotocind cu râtul lor umed oriunde se găsea ceva de mâncare.
cum îşi închipuiau că sunt mari, se credeau grozavi,nu erau însă decât trei purceluşi prostănaci, căci de trecea o căruţă pe drum, se speriau şi cu mişcări caraghioase o tuleau la fugă, care încotro apuca, ascunzându-se unde nimereau, sub garduri, bănci sau prin şanturi.
Dacă însă drumul era slobod, apoi Ian, Dan şi Ghiţa îşi dădeau aere de mari viteji, călcau peste tot ca la ei acasă, dezgropând tot felul de lucruri, ca trufandale şi mezeluri gustoase pe care le ronţăiau cu lăcomie.
Le plăceau mai ales bucăţile de dovleac portocaliu, zvârlite pe drumurile prăfuite sau noroioase ale satului.
Nimic nu-i mulţumea mai mult ca noroiul.
Ian, Dan si Ghiţă erau plictisitori peste masură, căci alergând de ici până colo se vârau mereu în picioarele trecătorilor.Grozav de arţăgoşi, se certau pentru un nimic, guiţând de-ţi luau urechile.
Într-o zi, nu ştiu cum şi în ce fel, cineva legă de coada fiecărui purceluş câte un moţ de panglică.
Ian se pomeni cu un moţ roşu, Dan cu unul albastru, iar Ghiţă cu unul cafeniu!..
De,ce să zicem? Roşul şi albastrul sunt feţe mai frumoase decât cafeniul! Asa că Ian şi Dan începură să-şi bată joc de Ghiţă, de moţul lui mohorât. Acesta se înfurie şi bineînţeles câteşitrei purceluşii se luară la harţă.
Atâta larmă făcură încât un ţăran,trecător, ca să-i despartă, le trase un picior de se duseră de-a berbeleacul ca mingile, fiecare într-altă parte şi nu se mai văzură în urmă-le decât trei noruleţe de praf.
De aceasta se simţiră foarte umiliţi, dar aşa le trebuia.
Cu guiţături ascuţite se pitiră repede sub o portiţă veche, păzită de un dulău ciobănesc, cu o ureche ridicată şi cu alta pleoştită pe ochiul stâng.Părea leneş şi blând, cum de altfel şi era.
Grohăind caraghios, purceii spuseră că se sfădesc asupra culorilor.Dulăul asculta cu răbdare jeluirea lor,apoi plecând capul într-o parte, iată cum îi sfătui:
-Nu pot judeca asupra feţelor, tot ce vă pot spune este că de-aş fi în locul vostru. m-aş duce drept la scroafa Mamei Ana.E cea mai înteleaptă dintre purcelele bătrâne ale satului. Fără îndoială o să vă împace, căci toate le ştie.Chiar noi care nu iubim porcii şi-i fugărim de câte ori ne vin în cale, tot îi recunoaştem această însuşire.Deci, fără zăbavă, daţi dosul, şi plecaţi la scroafa Soca,ea vă va lămuri pe deplin.
Purceluşii încântaţi de povaţă, porniră în grabă pe cărările strâmte şi cotite ale satului, spre casuţa Mamei Ana.







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi