Povestea celor trei purcei(II) de Regina Maria


Era o zi posomorâta. Purceluşii se bucurau grozav de goana lor, dar tot nu se mai opreau ca să se certe.
Codiţele fiindu-le sfredel, nu se stropiseră de noroi, cu toate că ei nu se fereau, ci dimpotrivă, treceau cu multă plăcere drept prin mijlocul băltoacelor.
Ajunseră la scroafa Soca. Aceasta şedea singură lângă casa Mamei Ana. Învăţată o fi fost, dar frumoasă... ba.
Straşnic de grasă şi burtoasă, avea culoarea lutului fiind acoperită cu o coajă de noroi.
Locul ce şi-l alesese era o mocirlă greu mirositoare.
Asemenea loc nu i-ar fi trăsnit nimănui să-l aleaga, dar ei îi era pe plac. Îşi mişca râtul de la dreapta la stânga şi de la stânga la dreapta ca şi când ar fi mirosit cine ştie ce miresme îmbălsămate, dar unde zăcea Soca.. frumos nu mirosea!

Ea cercetă cu o privire isteaţă purceii ce se apropiau şi-i întrebă în grabă:
- Ce vânt vă aduce pe la mine?
- Am venit să te întrebăm ceva,zise Dan.
- Aşa?!
- Eşti înţeleaptă foarte,adaugă Ian.
- Nu eşti tu cel dintâi care mi-o spune,grohăi bătrâna.
- Avem nevoie de povaţa d-tale, guiţă Dan.
- Staţi jos - zise Purceaua.

Cei trei purcei se tolănira multumiţi în noroiul răcoritor.

- Am un moţ roşu la coadă- zise Dan.
- Eu, unul albastru- adaugă Ian.
- Eu, unul cafeniu ,sfârşi Ghiţă.
- Noi zicem, răcni Dan, că roşul şi albastrul sunt fete mai mândre decât cafeniul.
- Şi eu spun că nu-i adevărat, striga Ghiţă, cu toate că în sine era de aceeaşi părere, dar nu voia să o mărturisească şi iată de unde se iscau toate certurile.

...

Soca şedea nemişcată în asternutul moale de noroi şi cu o privire ironică în ochii mici îi observa răbdătoare. Era pricepută bătrâna şi nu voia să vorbească în zadar, în timp ce ceilalţi se certau...
Scroafa le zise:
- Cum nici un purceluş, ba nici chiar un porc mare nu-şi poate vedea singur coada, mi se pare că ar fi mai nimerit să vă bucuraţi privind cozile tovaraşilor voştrii.
Dacă nu v-aţi dumirit încă până azi,  ia sculaţi-vă iute şi priviţi fiecare, codiţa vecinului!

Purceluşii săriră drept în picioare.
Dar vai! Ce le văzură ochii!
Cele trei moaţe aveau aceeaşi culoare, culoarea noroiului şi a băltoacei în care se desfăta purceaua bătrână.

- V-aţi pierdut vremea şi puterea într-o ceartă căreia numai aşternutul meu de noroi i-a pus sfârşit în chipul cel mai democratic, schimbând culorile într-una singură, care se potriveşte mai mult cu neamul nostru.Nu sunteţi azi decât nişte purcei prostănaci şi o să ajungeţi mâine, nişte porci grosolani.Ar trebui deci să vă încredinţaţi de acest adevăr şi să faceţi bine să vi-l aduceţi aminte ori de câte ori aveţi de gând să vă luaţi nasul la purtare!

Ian,Dan şi Ghiţă guiţara.Nu că se împotriveau la ce le spusese Soca, dar nu puteau îngădui felul cum îşi bătuse joc de ei, ba încă mai rămăseseră şi cu codiţele pline de noroi.

Bătrâna însă, mai avea ceva de spus şi urmă:
- Acum, panglicile vă sunt tot una ca cinstita faţă a noroiului, culoare ce ne şade mai bine nouă şi pe care aş păstra-o întotdeauna, dacă aş fi în locul vostru.Lăsaţi feţele curcubeului,  poeţilor şi cerului; mulţumiţi-vă cu lucrurile de pe acest pământ.Şi dacă în vreo zi senină de dimineată mai întâlniţi porci cu moţ roşu sau albastru la coadă, veseliţi-vă de aceasta, pentru două cuvinte: mai întâi, pentru că puteţi vedea moţul, căci de ar fi fost la coada voastră nu l-aţi fi putut privi. Al doilea, pentru că aţi întâlnit porcul dis- de- dimineaţă în calea voastră; de-l vedeaţi înspre seară, i-ar fi fost moţul ca şi al vostru, căci totul e deşertăciune pe acest pământ şi nu sunt eu cea dintâi care spune acest adevar.

Şi bătrâna scroafă , grohăind, se afundă mai adânc în noroiul lipicios...
Apoi cucoana scroafă închise ochii ei mici,sforăi adanc...

Ian şi Dan întorcându-se acasă şi grijulii ca nu cumva să le vada cineva codiţele îşi ziseră:

- Nu e mai puţin adevărat că, chiar dacă bătrâna scroafă se încrede mult în înţelepciunea ei, tot n-a putut schimba adevărul.Roşul şi albastrul sunt feţe mai frumoase decât cafeniul.

Numai Ghiţa era mulţumit şi în ciuda fraţilor lui, mult ar mai fi dat să le vadă cineva codiţele!!!



Povestea celor trei purcei(I)
Povestea celor trei purcelusi



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi