Cele 12 printese dansatoare – Poveste de Fratii Grimm

A fost odata ca niciodata un rege ce avea 12 frumoase fiice. Ele dormeau in 12 paturi din aceeasi camera. Atunci cand mergeau la culcare, usa dormitorului lor era inchisa si bine incuiata. Cu toate acestea, in fiecare dimineata, pantofii lor erau atat de tociti, ca si cum ar fi dansat intreaga noapte. Nimeni nu stia ce se intampla cu ele sau unde mergeau.

Intr-o zi, regele a anuntat in toata tara ca daca vreun flacau  descopera secretul, si afla unde danseaza printesele in timpul noptii, el o va primi de nevasta pe acea dintre fete care o place cel mai mult si va deveni rege dupa moartea sa. Desi multi flacai s-au incumetat sa incerce, nici unul din ei nu a reusit sa scoata la iveala taina fiicelor regelui, taindu-se la toti capul, dupa cate trei zile si trei nopti de incercari zadarnice de a descoperi se ce intampla.

Dupa o vreme s-a aratat la curte un frumos print, fiu al unui rege de pe alte meleaguri. El a fost bine primit si ospatat, iar catre seara a fost dus in camera alaturata celei a printeselor. Aici, printul trebuia sa stea cu ochii in patru si sa descopere unde se ducea fetele la dans. Pentru a putea auzi chiar si cel mai mic zgomot din odaia alaturata, usa camarei sale a fost lasata deschisa. Printul a cazut insa curand prada somnului, iar cand s-a trezit dimineata si-a dat seama ca printesele fusesera din nou la dans, pentru ca talpile pantofilor lor erau roase. Acelasi lucru s-a petrecut si a doua, si a treia noapte, asa ca regele a poruncit sa i se taie capul. Dupa acesta au venit multi alti tineri la curte, dar cu totii au avut acelasi ghinion, pierzandu-si vietile la fel ca si printul.

S-a intamplat ca intr-o buna zi sa treaca prin acea tara un soldat calit in multe batalii si vatamat de multe rani de razboi, care nu mai putea sa lupte. In vreme ce strabatea o padure, a intalnit o batrana care l-a intrebat incotro se indrepta. „Chiar nu stiu unde ma duc sau ce sa mai fac in viata,” i-a raspuns soldatul, „dar ma gandesc sa incerc sa aflu unde se duc noaptea la dans printesele, si sa ajung astfel si eu rege.” „Ei bine”, i-a zis batrana, „nu este o sarcina prea grea atata timp cat nu vei gusta nici o picatura din vinul pe care ti-l va aduce seara una dintre printese; iar, imediat ce printesa pleaca de langa tine, e musai sa te prefaci adormit.”

Apoi, batrana i-a daruit o mantie si i-a spus: „De indata ce o imbraci, devii invizibil, si vei putea astfel sa le urmaresti pe printese indiferent unde se duc.” Dupa ce soldatul a primit aceste sfaturi bune, s-a hotarat sa isi incerce norocul. S-a dus direct la rege si i-a spus ca este gata sa isi asume sarcina de a scoate la iveala secretul fiicelor lui.

Soldatul a fost la fel de bine tratat ca si cei dinaintea lui, iar regele a poruncit sa i se dea alese haine regale. Atunci cand a venit seara, s-a dus in odaia lui. Chiar cand avea de gand sa se intinda in pat, cea mai in varsta din trei printese i-a adus un pahar cu vin. Soldatul a aruncat bautura pe furis, avand grija sa nu guste nici macar o picatura. Dupa aceea, s-a cuibarit in pat si a inceput sa sforaie cat putea de tare, ca si cum ar fi dormit. Atunci cand printesele i-au auzit sforaiturile, au pornit a rade din toata inima, cea mai varstnica zicand, „Acest barbat ar fi putut face un lucru mai intelept decat sa-si piarda viata in felul acesta.” Apoi, fetele si-au deschis sertarele si sifonierele, si-au ales cele mai frumoase rochii, si s-au imbracat in fata oglinzii cat de repede puteau, de parca nu mai puteau de dorul de a dansa. Cea mai mica din ele a spus, „Nu stiu de ce, dar in timp ce voi sunteti asa de vesele, eu ma simt tulburata. Sunt sigura ca ne pandeste un mare necaz.” „Mai, prostuto”, i-a replicat cea mai mare, „tie intotdeuna iti este frica; ai uitat cati fii de regi ne-au pazit in van? Cat despre acest soldat, chiar daca nu i-am fi dat prafurile de somn, tot ar fi adormit cat se poate de repede”.

Dupa ce au terminat cu gatitul, printesele au mers sa se uite la soldat, dar el sforaia sanatos, fara a-si misca nici mainile, nici picioarele. Convingandu-se ca sunt in siguranta, fetele s-au intors in odaia lor, iar cea mai in varsta a mers in dreptul patului ei si a batut din palme. Imediat, patul s-a scufundat in podea, scotand la iveala un sir de trepte. Soldatul le-a zarit cum coborau pe acea scara, una cate una, cea mai in varsta mergand inainte. Gandindu-se ca nu mai avea timp de pierdut, a sarit in picioare, si-a pus mantia daruita de batrana si le-a urmat. Pe la mijlocul scarii a pasit insa pe marginea rochiei fetei celei mai mici, iar aceasta a strigat catre surorile ei, „Ceva nu este bine; cineva m-a agatat rochia.” „Vai, prostuto!”, a mustrat-o sora cea mai mare, „nu este decat un cui din perete.” Dupa aceea, au terminat de coborat treptele si au ajuns intr-un minunat crang. Frunzele copacilor din jur erau din argint si scanteiau si sclipeau minunat de frumos. Soldatul s-a gandit sa ia ceva drept semn al trecerii pe acolo, asa ca a rupt o mica ramura, auzindu-se din aceasta pricina un trosnet tare zgomotos. Cea mai tanara dintre printese a spus iarasi, „Sunt sigura ca ceva nu este in regula, n-ati auzit zgomotul de mai inainte? Nu s-a mai intamplat niciodata asa ceva.” Fata cea mai in varsta i-a raspuns, „Ce ai auzit nu sunt decat printii nostri, ce striga de bucurie ca ne apropiem de ei.”

Au ajuns apoi la un alt crang, unde toate frunzele copacilor erau din aur si, dupa aceea, la un al treilea, in care frunzele erau din diamante. Soldatul a rupt cate o crenguta din fiecare crang, si, de fiecare data, a dat nastere unui mare zgomot, facand-o pe sora cea mai mica sa tremure de frica; sora cea mai mare i-a spus mereu ca ceea ce auzea nu erau decat rasetele de bucurie ale printilor. In cele din urma au ajuns in preajma unui mare lac, pe malul caruia se aflau 12 barcute impreuna cu 12 printi aratosi, ce pareau sa le astepte pe printese.

Fiecare dintre printese a pasit in cate o barcuta, iar soldatul s-a urcat in aceeasi barca ca si fata cea mai mica.
In vreme ce vaslea pe lac, printul aflat in barcuta alaturi de cea mai tanara dintre printese  a spus, „Nu stiu de ce dar, desi vaslesc din toate puterile, nu ne miscam la fel de repede ca de obicei, si sunt nemaipomenit de obosit; barca pare sa fie foarte grea astazi.” „Este din cauza naduselii din aer, ” i-a raspuns printesa, „si mie imi este foarte cald.”

Pe cealalt mal al lacului se inalta un castel invaluit de o stralucitoare lumina, dinspre care se auzeau acordurile unei vesele muzici de cornete si trompete. Au coborat cu totii pe pamant si au intrat in castel, fiecare printesa dansand cu cate un print. Soldatul, care era in continuare invizibil, a dansat si el cu ei. Iar de fiecare data cand uneia din printese i se aducea cate un pahar din aur plin cu cu vin, el il bea pe tot, astfel incat atunci cand fetele duceau paharul la gura, era gol. Din aceasta cauza, sora cea mai mica s-a inspaimantat iarasi, dar cea mai varstnica i-a poruncit sa se linisteasca.

Au dansat cu totii pana la trei dimineata, pana cand li s-au ros talpile pantofilor, si au fost nevoiti sa plece. Printii au vaslit din nou pe lac, dar, de asta data, soldatul s-a asezat in aceeasi barca cu sora mai in varsta. Cand au ajuns pe malul opus, si-au luat ramas bun unii de la altii, iar printesele au promis ca vor veni si noaptea urmatoare.

In clipa in care au ajuns la scari, soldatul le-a luat-o inainte, si s-a culcat pe pat, asa ca atunci cand printesele s-au furisat, obosite, in camera lor, l-au putut auzi sforaind din greu. Dimineata, soldatul nu a marturisit nimic despre ceea ce se intamplase, dar s-a hotarat sa ia parte mai mult la aceasta ciudata aventura, mergand nevazut alaturi de printese la dans inca doua nopti. In ambele ocazii, lucrurile s-au petrecut la fel ca si mai inainte. Printesele au dansat pana li s-au tocit talpile incaltarilor, si au revenit acasa. Cu toate acestea, in cea de-a treia noapte, soldatul a luat cu el unul din paharele din aur, ca marturie a locului unde fusese.

Indata ce a venit vremea sa dezvaluie secretul, a fost adus in fata regelui, purtand asupra lui cele trei ramuri si paharul de aur. Cele 12 printese stateau in spatele usii, tragand cu urechea la ce urma sa spuna. Atunci cand regele l-a intrebat, „Unde au fost fetele mele sa danseze asta noapte?”, soldatul a raspuns, „Impreuna cu 12 printi, intr-un castel de sub pamant.” Apoi, i-a povestit regelui ce se intamplase, si i-a aratat cele trei crengute si paharul de aur pe care il adusese cu el. Regele le-a chemat pe printese si le-a intrebat daca ce spusese soldatul era adevarat. Vazand ca au fost date in vileag si ca nu avea nici rost sa mai nege, ele au recunoscut ca era intocmai asa cum i se istorisise. Regele i-a cerut soldatului sa spuna ce sotie isi alege dintre cele 12 printese, iar el a raspuns, „Nu sunt tocmai tanar, asa ca o vreau pe cea mai varstnica.” Cei doi s-au casatorit chiar in acea zi, iar soldatul a fost numit drept urmas la tronul regelui.


Articole din acelasi domeniu in blogul „Povesti pentru copii”:

Care este numele printesei din poveste?

Cei trei frati-poveste de Fratii Grimm

Printesa si bobul de mazare , poveste de Hans Christian Andersen

Comentarii