Argumentarea fabulei Lupul si mielul

Fabula Lupul si mielul, de Gheorghe Asachi, reprezinta una din operele literare deschizatoare de drum in evolutia romaneasca a acestei specii a genului epic. Unul dintre ai nostri "clasici intarziati" (George Calinescu), Asachi s-a straduit sa puna la cale o mitologie literara romana, bizuandu-se pe traditia populara, in volumul "Balade si legende", iar aceasta orientare se intrezareste chiar si in fabulele sale.

Inainte de a purcede la comentariu sa revedem fabula Lupul si mielul:

Orice face cel mai mare,
Dreptate-n toate are,
Precum vom videa aice
Din o fabula ce-oi zice.

Un miel foarte insetat
S-adapa in rau curat,
Unde lupul, catand prada,
Incepu cu mielul sfada,
Zicandu-i cu rost turbat:
Ori de ce ma infruntezi
Si sa turburi cum cutezi
Limpedea mea bautura?
I-au zis mielul: Doamne, iarta,
La manie nu te-ntarta,
Mai ales daca ai vra
Sa-ntelegi maria-ta
C-apa din sus cura-n vale
La serbul mariei-tale;
Si s-o turbur eu nu pot
Cu piciorul, nici cu bot!

Mi o turburi si-acum iara,
I-au zis cruda acea fiara;
Stiu ca-n anul cel trecut
Tu de lupi ai zis barfele!
Cum puteam sa zic acele,
Cand n-am fost inca nascut?
Crede, doamne, ca s-acuma
Eu sug lapte de la muma.
De n-ai fost tu, apoi, zau,

Au fost un frate al tau.
Nici un frate eu nu am.
Asadar, s-au fost vrun neam,
Ca toti cani, pastori si oi
Bat din veci resbel cu noi!
Zicand ceste, il imbranca
si il duce la padure,
Unde, fara sa-l injure,
il despoaie si-l mananca.

Tema fabulei "Lupul si mielul" este satirizarea naravurilor si relelor deprinderi dintr-o societate in care cei inzestrati cu putere politica, administrativa ori financiara se dedau unor fatise abuzuri in exploatarea oamenilor umili, lipsiti de aparare. Intr-o astfel de oranduire, dreptatea nu mai reprezinta o valoare absoluta, obiectiva, situata deasupra intereselor personale, devenind o arma de intimidare si subjugare aflata la indemana celor puternici.

Titlul Lupul si mielul este enuntiativ, intrucat numeste cele doua personaje ale fabulei, dar si sugestiv, binecunoscuta fiind relatia dintre cele doua animale.

Pe langa naratiune, principalul mod de expunere este dialogul, din aceasta pricina fabula capatand forma unei scenete cu doua personaje, lupul si mielul. Naratiunea apare la persoana intaia in prima parte, si la persoana a III-a la inceputul celei de-a doua strofe si la sfarsitul poeziei, aceasta din urma avand rolul de a sublinia obiectivitatea naratorului, care infatiseaza impartial moravurile si aspectele incriminate.

Din punct de vedere compozitional, fabula Leul si mielul se compune din patru parti - morala, expozitiunea, sceneta si deznodamantul - diferite ca intindere si organizate atipic, intrucat morala, cuprinzand doua versuri, este amplasata la inceputul poeziei.

Morala ilustreaza, asa cum am precizat anterior, nedreptatile provocate de o societate guvernata de o justitie preferentiala, in care dreptatea apartine, indiferent de comportament, de fapte bune sau rele, numai "celui mai mare", adica celui ce detine fraiele puterii, incalcandu-se astfel principiul universal al egalitatii dintre toti oamenii.

Specific pionierilor ori intemeietorilor, Gheorghe Asachi simte nevoia, in cele doua versuri urmatoare moralei, sa isi avertizeze sau sa isi puna in tema cititorii despre faptul ca au de a face cu o fabula, adica o opera literara in care defectele oamenilor sunt infatisate sub masca alegorica a unor animale, in cazul nostru lupul si mielul.

Dupa primele patru versuri, urmeaza o expozitiune, avand rolul de a lamuri statutul personajelor si imprejurarea in care se intalnesc. Cuprins de sete, mielul se adapa dintr-un izvor curat, fiin surprins de un lup ce ii cauta pricina sau sfada.

De-a lungul scenetei din a doua, a treia si a patra strofa, lupul face o demonstratie de forta, incercand, cu incapatanare, sa gaseasca sau sa inventeze o greseala ori o vinovatie a mielului, servindu-i drept motiv pentru a-l manca.
Pentru a-si justifica nedreptatile oamenii puternici sunt in stare sa nege nu numai legile si dreptatea oamenilor, ci chiar si legile naturale. Acest fapt este evidentiat de pretentia lupului, potrivit caruia apa ii era tulburata de miel, cu toate ca cel din urma se gasea in josul ori avalul raului.
Vazand ca eforturile de a-i gasi mielului o vina cat de cat plauzibila nu ajung la nici un rezultat, lupul renunta, in cele din urma, la aceasta tactica, pronuntandu-l pe miel vinovat de insusi faptul ca face parte din neamul oilor, care, impreuna cu toti cainii si ciobanii din lume, reprezinta dusmani eterni ai lupilor. Se poate intelege, de aici, ca oameni slabi, sarmani, sunt, de fapt, inamici ai celor puternici.

In deznodamantul din ultimele patru versuri ale poeziei este descrisa netrebnicia animalului de prada, care renunta la orice explicatii si justificari pentru a se infrupta din carnea mielului. Aceasta netrebnicie o oglindeste, desigur, pe cea a oamenilor sus-pusi, gata oricand sa ii "despoaie" fara menajamente pe semenii lor dezavantajati.

Prozodia fabulei nu respecta reguli stricte de versificatie si vadeste o mare libertate a masurii si ritmului, o trasatura caracteristica acestei specii literare. In "Lupul si mielul", Gheorghe Asachi foloseste versuri scurte, de cate 7-8 silabe. Rima, nu foarte riguroasa, este imperecheata si, pe alocuri, imbratisata.

Limbajul artistic este caracteristic operelor epice, iesind in evidenta prin oralitate si stil colocvial, si fiind strabatut de cuvinte si expresii populare: "videa", "Doamne, iarta", "te-ntarta", "vra", "cura-n", "muma", "zau", "imbranca". Oralitatea este subliniata si de adresarea directa a poetului catre cititor (Precum vom videa aice / Din o fabula ce-oi zice), precum si de folosirea frecventa a verbului "a zice".

Figurile de stil sunt putine, putand fi intalnite numai cateva epitete ("rau curat", "limpedea mea bautura", "rost turbat"). Personificarea este predominanta, acest procedeu stilistic find ilustrat de conversatia dintre cele doua animale.

Ca o concluzie a argumentarii, poezia "Lupul si mielul" de Gheorghe Asachi este o fabula intrucat intruneste caracteristicile unei opere epice in versuri, avand ca moduri de expunere naratiunea si dialogul, cele doua personaje fiind intru totul implicate in actiunea din poezie. Figurile de stil sunt sarace, fiind reprezentate, cu precadere, de personificare.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Leul la vanat - Fabula de Alexandru Donici

Greierele si furnica , fabula de Jean de La Fontaine

Boul si vitelul , fabula de Grigore Alexandrescu

Comentarii

  1. este prea mare argumentarea la specie

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cine intelege aceasta argumentare....poate sa o restranga

      Ștergere
  2. Este bine,chiar foarte vine multumesc mult

    RăspundețiȘtergere
  3. cam lunga dar e buna

    RăspundețiȘtergere
  4. Argumentarea e foarte bune....nu este mare deloc....am si eu o argumentare...si este de 2-3 pagini A4....singurul lucru este ca se cam repeta unele lucruri...in rest e ok...bravo!:*

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi