Corbul care a vrut sa imite vulturul- fabula de La Fontaine



"Ma  folosesc de animale, spre-a-i instrui pe oameni'', spunea La Fontaine si bine facea, caci fabulele sale moralizatoare  au permis oamenilor din lumea intreaga sa-si ascuta spiritul si mintea.
Asadar, citeste si aceasta fabula,  in traducerea  fericita din franceza, a lui Nicolae Mihaescu.


Corbul care a vrut sa imite vulturul

Un corb,cam pirpiriu, dar mancacios,
Vazu intr-o zi
Cum vulturul o oaie in gheare o insfaca
Zburand cu ea victorios-
Si-ndata se gandi
Ca pasarea lui Zeus si el la fel sa faca.

Si dintre oi ocheste
pe cea mai dolofana:
Anume destinata jertfei, pastrata zeilor ca hrana.
- Eu nu  stiu- zise corbul indraznet,
Cine ti-a dat nutret,
Dar corpul tau imi pare
crescut cu grija mare.
Mi-ai fi, ca hrana - o delectare.

La cele auzite, behaitorul animal
se tulbura indata.
El valora mai mult decat orice bucata
De cas, de branza sau de cascaval.
Spre a nu mai aminti de lana,
Cea care avea un pret extrem
Si intrecea-n desime pana
Si barba unui Polifem.
Dar incalcita lana de gheare-l prinde tare
ca bietul corb nu e in stare
Sa le desprinda si sa zboare.
Ciobanul vine
Si-l prinde si-l baga-n colivie,
Cop[iilor de joaca sa le fie.


Sa te cunosti e bine; invatul e usor:
Sa treaca drept hot mare, maruntul hot nu poate.
Exemplul e inselator:
Nu poate fi mancaul un mare senior;
Pe unde trece viespea, o musca nu strabate.


Corbul si vulpea-fabula de La Fontaine
Greierele si furnica -fabula de La Fontaine

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi