Drepturile copilului

Daca esti  copil, parinte sau bunic, trebuie, prin excelenta, sa stii care sunt Drepturile copilului!

Drepturile copilului sunt reglementate de Conventia asupra Drepturilor Copilului adoptată de către

Adunarea Generala a Natiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989.

Conventia a fost asumată si de România prin adoptarea legii Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea
Conventiei cu privire la drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie
2001).
Documentul defineste drepturile si principiile dezvoltării normale a unui copil.Copiii au drepturi oriunde s-ar afla - acasă la părinții naturali, în familii substitutive, în institutii de îngrijire sau la scoală.
Părintii si familiile, grupurile profesionale care lucrează cu copiii, dar si orice cetătean responsabil ar trebui să stie de existenta acestor drepturi.
Politistii si judecătorii sunt cei care au sarcina să aplice legea, dar toată lumea (în special cine lucrează cu copiii) are obligatia să raporteze cazuri de abuz sau neglijentă îndreptate asupra copiilor. Autoritătile publice locale si centrale au obligatia de a garanta si promova drepturile copilului.


Drepturile copilului:

Copilul are dreptul la stabilirea si păstrarea identitătii sale.
   
Copilul are dreptul de a menține relatii personale si contacte directe cu părintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atasament.
   
Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, printr-o măsura dispusă în condițiile legii are dreptul de a mentine relatii personale și contacte directe cu ambii părinți, cu exceptia situatiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
   
Copilul ai cărui părinti locuiesc în state diferite are dreptul de a întretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
   
Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa îi permită dezvoltarea, în conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalității sale.
   
Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
   
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării și nu poate fi constrâns la o munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa îi compromită educatia ori sa îi dăuneze sănătătii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
   
Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
   
Copilul are dreptul de a beneficia de asistență socială si de asigurări sociale, în functie de resursele si de situatia în care se află acesta si persoanele în întretinerea cărora se găseste.
   
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope, asa cum sunt acestea definite de tratatele internationale în materie.

    Copilul are dreptul la protectie împotriva oricărei forme de exploatare;

    Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor.

    Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale. Este interzisă orice actiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viata intimă, privată si familială.

    Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
Părintii sau după caz alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii precum si persoanele care prin natura functiei promovează si asigura respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi în functie de vârsta si gradul de întelegere al acestora precum si de a le permite să-si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.

    Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-si exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl priveste; În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveste, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru solutionarea cauzei.

    Copilul are dreptul la libertate de gândire, de constiintă si religie. Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimtământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul sa-și aleagă singur religia.

    Copilul are dreptul la libertate de asociere, în structuri formale si informale, precum si dreptul la libertatea de întrunire pașnică, în limitele prevăzute de lege.

    Copilul apartinând unei minorități etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viată culturală proprie, la declararea apartenenței sale religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alti membrii ai comunitătii din care face parte.

    Copilul are dreptul la respectarea personalitătii si individualității sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

    Copilul are dreptul la odihnă si vacantă.

    Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă, neglijentă, abuz sau rele-tratamente.

    Copilul are dreptul să crească alături de părintii săi.

Copilul are dreptul sa fie crescut într-o atmosferă de afectiune si de securitate materială si morală.

    Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la protectie alternativă.

    Copilul are dreptul sa depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale; Copilul este informat asupra drepturilor sale precum si asupra modalitătilor de exercitare a acestora.


Previous Post
Next Post

0 comments: