Fetita care avea un urs - Poveste de Frank Baum

Povestea Fetita care avea un urs, scrisa de Frank Baum, nimeni altul decat autorul binecunoscutei carti "Vrajitorul din Oz", este plina de farmec, originalitate si inventivitate. Sper sa va placa la fel de mult ca si mie...

Mama plecase la cumparaturi si ii spusese slujnicei Nora sa aiba grija de fetita ei, pe nume Jane Gladys. Nora promisese ca va face intocmai. Dupa amiaza ea s-a apucat insa sa lustruiasca argintaria, asa ca a ramas in camara, lasand-o pe Jane Gladys sa se joace de una singura pe scarile mari ce duceau la sufragerie.

Fetitei nu ii pasa ca ramasesa singurica, pentru ca lucra la prima ei broderie, o cuvertura de sofa ce urma sa fie cadoul ei pentru aniversarea taticului. Se strecurase asadar pe pervazul interior al ferestrei, si se ghemuise acolo, aplecandu-si capul cu par castaniu peste panza ei.

Nu mult timp dupa aceea, a auzit cum usa s-a deschis si s-a inchis iarasi foarte, foarte incet. Jane Gladys s-a gandit ca nu putea fi altcineva decat Nora, asa ca nu s-a deranjat sa vada cine intrase pana nu a terminat inca doua cusaturi complicate. Apoi, si-a inaltat ochii si a ramas uimita la vederea unui om ciudat aflat in mijlocul camerei, care o privea cu un mare interes.

Acest strain era scund si umflat, si parea sa respire foarte greu dupa ce urcase scarile. Tinea o palarie de matase intr-o mana, iar sub cealalta avea o carte destul de groasa. Era imbracat intr-un costum negru ce parea a fi vechi si mai curand jerpelit, iar pe cap ii stralucea o mare chelie.

"Scuza-ma", a spus el, in vreme ce copila il privea inlemnita de surpriza. "Nu esti tu Jane Gladys Brown?"

"Da, domnule," a raspuns ea.

"Foarte bine; foarte bine intr-adevar!", a remarcat el, cu un zambet straniu pe buze. "A trebuit sa umblu o multime pentru a te gasi, si iata ca am reusit, in sfarsit!"

"Cum ai intrat inauntru?" l-a intrebat Jane Gladys, cuprinsa de o tot mai mare neincredere fata de acest vizitator.

"Asta e un secret", i-a zis el, misterios.

Aceste cuvinte au fost de ajuns pentru a o pune pe fetita in garda. Ea s-a uitat la barbat, iar barbatul s-a uitat la ea, fiind amandoi foarte gravi si cumva tulburati.

"Ce vrei?" a intrebat ea, indreptandu-si trupul cu un aer demn.

"Ah, am ajuns la afaceri," a spus repezit barbatul. "Am de gand sa fiu foarte sincer cu tine. Pentru inceput, trebuie sa mentionez ca tatal tau m-a abuzat si s-a purtat cat se poate de urat cu mine."

Jane Gladys s-a indepartat de pervazul ferestrei si a aratat cu degetul ei mic catre usa.

"Paraseste aceasta camera imediat!", a strigat ea, cu o voce tremurand de indignare. "Tatal meu este cel mai bun om din lume. El nu "buzeaza" pe nimeni"!"

Permite-mi sa iti explic, te rog," a zis vizitatorul, fara a tine cont de porunca ei. "Tatal tau a fost foarte bun cu tine, pentru ca esti fetita lui. Dar cand este in biroul sau din centru este inclinat mai curand sa fie sever, mai ales cu vanzatorii de carti. Am trecut ieri pe la el si l-am rugat sa cumpere "Operele complete ale lui Peter Smith", si ce crezi ca a facut?"

Fetita nu a scos nici un cuvant.

"Mda," a continuat omul, din ce in ce mai infierbantat, "m-a dat afara din biroul lui, si l-a pus pe portar sa ma scoata din cladire! Ce crezi despre o astfel de purtare din partea "celui mai bun tata din lume, ei?"

"Cred ca a facut ce trebuia," a raspuns Jane Gladys.

"Chiar asa crezi? Oricum," a zis barbatul, "m-am hotarat sa ma razbun pentru aceasta insulta. Si, pentru ca tatal este mare si tare, si chiar foarte periculos, m-am decis sa ma razbun pe fetita ei".

Jane Gladys a inceput sa tremure.

"Ce ai de gand sa faci?" a intrebat ea.

"Am de gand sa iti fac cadou aceasta carte", a spus el, luandu-si de sub brat volumul. Apoi, s-a asezat pe marginea unui scaun, si-a pus palaria pe covor si a scos un stilou din buzunarul vestei sale.

"Am sa scriu numele tau pe ea, a zis omul. "Cum se scrie Gladys?"

"G-l-a-d-y-s," a raspuns fetita.

"Multumesc. Aceasta," a continuat el, ridicand si inmanandu-i cartea cu o plecaciune, "este razbunarea mea pentru felul cum s-a purtat tatal tau cu mine. Poate ca ii va pare rau ca nu a cumparat "Operele complete ale lui Peter Smith". La revedere, draga mea."

Barbatul s-a indreptat catre usa, a facut inca o plecaciune, si a parasit camera, iar Jane Gladys l-a auzit razand de unul singur, amuzat peste masura.

Atunci cand usa s-a inchis in spatele ciudatului om, copila s-a asezat din nou pe pervaz si a privit cartea. Avea o coperta alcatuita din rosu si galben, iar titlul ei, "Majiclucru", era scris cu litere foarte mari.

Ea a deschis cartea, curioasa, si a zarit numele ei scris cu negru pe prima pagina alba.

"Ce omulet caraghios", si-a spus in sinea ei, ganditoare.

A intors apoi urmatoarea pagina si a vazut poza mare a unui clovn, imbracat in verde, rosu si galben, cu o fata foarte alba, cu cate trei pete ascutite de rosu pe fiecare obraz si deasupra ochilor. In timp ce privea acea poza, cartea a inceput sa ii tremure in maini, paginile au pornit sa scartaie si sa pocneasca, si, dintr-o data, clovnul a sarit afara din volum si s-a protapit pe podea in fata ei, devenind intr-o clipa la fel de mare ca si un clovn obisnuit.

Dupa ce si-a intins mainile si picioarele, si a cascat intr-un fel foarte nepoliticos, el a dat drumul unui chicotit prostesc si a zis:

"Acum e mai bine! Nici nu iti dai seama ce incomod este sa stai asa de mult pe o foaie plata de hartie".

Poate ca iti poti imagina cat de uimita a fost Jane Gladys, si cum s-a holbat la clovnul ce tocmai sarise din carte.

"Nu te asteptai la asa ceva, nu-i asa?" a intrebat el, uitandu-se chioras, precum clovnii. Apoi, s-a intors pentru a privi camera, iar Jane Gladys, in ciuda uimirii ei, a inceput sa rada.

"Ce anume te distreaza?", a chestionat-o clovnul.

"Vai, spatele tau este alb cu totul!", a strigat fetita. "Esti clovn numai in partea din fata".

"Chiar asa", a raspuns el, cu un ton necajit. "Desenatorul mi-a facut numai partea din fata. Nu s-a gandit sa imi faca si spatele, pentru ca acesta era lipit de pagina cartii".

"Dar lucrul asta te face sa arati atat de nostim!" a zis Jane Gladys, razand pana cand i-au dat lacrimile.

Clovnula privit-o imbufnat si s-a asezat pe un scaun, in asa fel incat sa nu i se mai vada spatele.

"Nu sunt numai eu in carte", a spus el, enigmatic.

Acestea cuvinte i-au amintit fetitei sa intoarca inca o pagina, si abia a reusit sa observe ca pe aceasta era poza unei maimute, cand animalul a si tasnit afara din carte, cu un strident zgomot de mototolire a hartiei, si a aterizat pe pervazul ferestrei, chiar langa ea.

"Hi-hi-hi-hi-hi!" a glasuit creatura, sarind pe umarul fetitei si apoi pe masa din mijlocul camerei. "Ce mare distractie! Acum sunt o maimuta adevarata, si nu poza unei maimute".

"Maimutele adevarate nu vorbesc" a remarcat dezaprobator Jane Gladys.

"De unde stii asta? Ai fost vreodata tu insuti o maimuta?" a intrebat-o animalul; dupa aceea a pornit sa rada strident, iar clovnul a hohotit si el, distrat de aceasta remarca.

Fetita devenise intre timp intru totul consternata. A intors ganditoare inca o pagina, si, inainte de a avea timp sa se uite de doua ori, un magar cenusiu a iesit din carte si s-a impleticit de la fereastra catre podea, cu un tropait zgomotos.

"Esti nemaipomenit de neindemanatic, sunt sigura!" s-a adresat fetita, indignata, animalului ce aproape ca o suparase.

"Neindemanatic? De ce nu?" a intrebat magarul, cu o voce manioasa. "Daca desenatorul te-ar fi schitat din perspectiva, dintr-o parte, asa cum a facut cu mine, cred ca ai fi fost si tu neindemanatica."

"Dar ce este gresit la tine?" a intrebat Jane Gladys.

"Picioarele din fata si din spate din partea mea stanga sunt mai scurte cu aproape 15 centimetri fata de cele din dreapta, asta e problema! Daca desenatorul nu a stiut sa isi faca treaba cum trebuie de ce s-a mai chinuit sa deseneze un magar?"

"Nu stiu", a replicat copila, stiind la ce raspuns se astepta magarul.

"Abia pot sa stau drept", a mormait magarul; "si cel mai mic obstacol ma poate da peste cap".

"Sa trecem peste asta", a spus maimuta, facand un salt pe candelabru si facandu-l sa se legene cu coada sa in asa fel incat Jane Gladys s-a temut ca o sa-i sparga globurile; "acelasi desenator mi-a facut urechile la fel de lungi ca si ale clovnului si orisicine stie ca maimutele nu au urechile prea mari".

"Ar trebui sa fie dat in judecata", a remarcat clovnul, suparat. "Eu de ce nu am spate?"

Jane Gladys s-a uitat de la musafirii ei cu o expresie de dezorientare pe fata ei dragalasa, si a intors o alta pagina din carte.

Rapid ca un fulger, a sarit deodata peste umarul ei un cafeniu si patat leopard, aterizand pe spatarul unui mare fotoliu din piele si intorcandu-se spre ceilalti cu o miscare salbatica.

Maimuta s-a urcat pe varful candelabrului si a inceput sa clantaneasca din dinti, inspaimantata. Magarul a incercat sa fuga si a cazut pe data pe partea lui stanga. Clovnul s-a facut si mai palid, dar a ramas pe scaunul sau, fluierand din pricina acestei surprize.

Leopardul s-a ghemuit pe fotoliu, miscandu-si coada dintr-o parte in alta, si s-a uitat fix la toti, pe rand, inclusiv la Jane Gladys.

"Pe care din noi vrei sa-l ataci primul?" a intrebat magarul, incercand cu greu sa se ridice pe picioare.

"Nu pot sa atac pe nici unul dintre voi", a marait leopardul. "Desenatorul m-a facut cu gura inchisa, asa ca nu am nici un dinte; si a uitat sa imi adauge ghearele. Cu toate acestea, sunt animal inspaimantator, nu-i asa?"

"Ah, da", a spus clovnul cu indiferenta. "Cred ca arati destul de feroce. Dar, pentru nu ai nici colti si nici gheare lucrul asta nu ne afecteaza deloc."

Aceste vorbe l-au intristat pe leopard, care a scos un urlet groaznic, insa maimuta i-a ras in fata.

Chiar atunci, cartea a alunecat din poalele fetitei, si, in vreme ce incerca sa o prinda, s-a deschis la una din paginile dinspre sfarsit. Copila a reusit sa intrezareasca imaginea unui fioros urs grizzly si a aruncat in graba cartea din maini. Volumul a cazut in mijlocul camerei, dar langa ea a aparut si ursul grizzly, care se smulsese din pagina inainte de a se inchide volumul.

"Acum", a strigat leopardul, "ar fi bine sa aveti grija de voi! Nu puteti rade de el cum ati facut cu mine. Ursul are si gheare si colti."

"Asa este, am", a zis ursul cu o voce joasa, adanca, mormaitoare. "Si stiu, totodata, foarte bine sa imi folosesc si coltii si ghearele. Daca ai citi in aceasta carte, ai vedea ca sunt descris ca un grizzly oribil, crud si necuprins de vreo remuscare, al carui singur scop in viata este sa manance fetite, cu tot cu pantofiorii, rochitele si funditele lor! Apoi, asa cum poveste autorul, plescaiesc, satisfacut de faptele mele groaznice."

"Vai, ce teribil!" a zis magarul, asezat pe partea din spate, si dand din cap cu amar. "De ce crezi ca autorul ti-a dat pofta asta de a infuleca fetite? Mananci, de asemeni, si animale?"

"Scriitorul nu a mentionat daca mananc si altceva in afara de fetite," a raspuns ursul.

"Foarte bine," a remarcat clovnul, rasufland usurat, "poti incepe prin a o manca pe Jane Gladys imediat ce iti doresti. Ea a ras de mine pentru ca nu am spate."

"A ras si din cauza picioarele mele lipsite de perspectiva", a izbucnit si magarul.

"Dar si voi meritati sa fiti mancati", a tipat leopardul de pe fotoliul de piele, "pentru ca v-ati distrat pe seama mea, intrucat nu am gheare si colti! Nu ai putea domnule Grizzly sa mananci un clovn, un magar si o maimuta dupa ce termini cu fetita?"

"Poate ca da, si in plus un leopard," a mormait ursul. "Depinde de cat de mare imi va fi foamea. Trebuie insa sa incep cu fetita, pentru ca scriitorul a spus ca prefer mai presus de orice fetitele."

Jane Gladys era nemaipomenit de infricosata auzind aceasta discutie, si a inceput sa isi dea seama la ce se referise omuletul caraghios atunci cand ii daduse cartea drept razbunare. Desigur, lui taticu avea sa ii para rau pentru ca nu cumparase "Operele complete ale lui Peter Smith" atunci cand avea sa ajunga acasa si urma sa descopere ca fetita lui fusese mancata de un urs grizzly cu tot cu pantofiori, rochita si fundite!

Ursul s-a ridicat apoi, leganandu-se pe picioarele sale din spate.

"In felul acesta sunt infatisat in carte," a zis el. "Acum, priviti-ma cum o mananc pe fetita".

A inaintat incet catre Jane Gladys, iar maimuta, leopardul, magarul si clovnul s-au adunat in cerc in jurul ei, privind cu interes catre urs.

Inainte insa ca ursul sa ajunga la ea, copilei i-a trecut prin minte un gand inspirat, si a strigat:

"Stai! Nu trebuie sa mananci. Ar fi gresit."

"De ce?", a intrebat surprins, ursul.

"Pentru ca esti in posesia mea. Esti al meu. Esti proprietatea mea privata", a raspuns ea.

"Si ce importanta are asta?" a intrebat, ursul, plin de dezamagire.

"Vezi tu, cartea sta mi-a fost data mie; numele meu este scris pe prima pagina. Iar tu faci parte, conform drepturilor de autor, din aceasta carte. Asadar, nu poti sa indraznesti sa iti mananci propriul proprietar!"

Ursul a ezitat.

"Stie cineva din voi sa citeasca?" a intrebat el.

"Eu stiu", a zis clovnul.

"Atunci vezi daca a spus adevarul. Este cu adevarat numele ei pe carte?"

Clovnul a ridicat volumul si s-a uitat la prima pagina.

"Da", a raspuns el. "Este scris Jane Gladys Brown, cu litere destul de mari."

Ursul a oftat.

"Atunci, desigur, nu pot sa o mananc", a decis el. "Acest autor este la fel de nesipravit precum toti scriitorii."

"Da, dar nu este tot atat de nepriceput ca si desenatorul", a exclamat magarul, in vreme ce se straduia, in continuare, sa se tina pe picioare.

"Voi insiva sunteti de vina, voi ati gresit", a spus, cu severitate, Jane Gladys. "De ce nu ati ramas in carte, acolo unde ati fost pusi?"

Animalele s-au uitat unele la celelalte derutate, iar clovnul a rosit sub vopseaua lui alba.

"Intr-adevar", a inceput sa glasuiasca ursul, si apoi s-a oprit brusc.

Clopotelul de la usa a sunat zgomotos.

"E mama!" a strigat Jane Gladys, sarind in picioare. "In sfarsit a venit. Iar voi, creaturi prostanace..."

Fetita nu a mai continuat cand a vazut cum se grabeau cu totii sa ajunga la carte. S-a auzit dupa aceea un nemaipomenit fosnait si freamat al paginilor, si, intr-o clipa, cartea a ajuns sa stea pe podea exact la fel ca orice alta carte, in vreme ce toti tovarasii ciudati ai lui Jane Gladys disparusera cu totii fara urma.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Povestea celor trei purcelusi

Zana vulpilor-poveste populara

Povestea celor trei ursi

Comentarii