Franghia lui Nastratin - povestire

Amarnicul  Nastratin Hogea avea si el tot felul de vecini, unii mai buni, altii mai putin buni...Satul de prostiile celor din urma,in aceasta povestire Nastratin ne invata cum sa fim diplomati si ce sa facem cand avem de furca cu unul din acestia: sa ne cumparam o franghie..!

Nastratin avea un vecin tare sacaitor.
Daca l-ai fi cautat din nu stiu ce pricini, el ti-ar fi cerut sa-l imprumuti tot timpul cu ceva. Si desi se jura, pe toti sfintii ca-ti va aduce numaidecat obiectul imprumutat, treceau zilele cu duiumul, pana ce cu chiu cu vai ti-ai fi redobandit bunul.
Intr-o dimineata iar a venit vecinul:
- Da-mi, te rog, cu imprumut franghia de rufe, Nastratin.Pana la pranz ti-o aduc, zau!Doar cateva ceasuri imi trebuie!
- Ce pacat!Nuu pot!i-a raspuns Nastratin. Nevasta-mea a intins pe ea fara sa ma intrebe, faina la uscat!
-Ce scorneala nerusinata! se manie vecinul. Unde ai mai vazut sa se intinda faina pe franghie, la uscat?
-Ascuta-ma, fratioare, pe mine. Cand nu te indeamna inima sa imprumuti franghia,asa de bine se intinde faina pe ea,cum nici nu visezi! ii scurta vorba Nastratin.

Nastratin Hogea si hainele sale
Previous Post
Next Post

0 comments: