Povestea iepurasului Peter, de Beatrix Potter

Povestea iepurasului Peter (The Tale of Peter Rabbit) este o carte pentru copii scrisa si ilustrata cu poze create de Beatrix Potter in anul 1893, pentru fiul de cinci ani al fostei ei guvernante Annie Carter Moore. Desi publicata intial cu cheltuiala autoarei, aceasta carte s-a bucurat de un mare succes, fiind reedita de atunci de nenumarate ori. Povestea iepurasului Peter a fost tradusa in 36 de limbi (poate ca limba romana este, cu aceasta ocazie, a treizecisisaptea!) si a fost vanduta in peste 45 de milioane de exemplare, fiind astfel una din cartile cele mai bine vandute din toate timpurile.
Am incercat sa fac o traducere cat ma fidela, singurul lucru la care  am “umblat” fiind numele celor trei frati ai iepurasului Peter, acestia fiind numiti in limba engleza Flopsy, Mopsy, si Cotton-tail. Eu le-am zis: Impiedicila, Ghemotoc si Codita-de-bumbac…

Au fost odata patru iepurasi, purtand numele de Impiedicila, Ghemotoc, Codita-de-bumbac si Peter. Ei traiau impreuna cu mamica lor intr-un culcus de nisip, aflat dedesuptul unui brad foarte mare.

"Dragii mei," le-a spus intr-o dimineata doamna Iepure, "aveti voie sa va jucati pe campie sau pe poteca, dar niciodata in gradina domnului McGregor. Tatal vostru a avut un accident acolo, si a fost pus apoi intr-o placinta de doamna Mc Gregor."

"Acum puteti iesi afara, dar aveti grija, fara obraznicii! Eu trebuie sa plec." Apoi, doamna Iepure si-a luat cosul si umbrela, si a plecat prin padure catre brutarie, de unde a cumparat o paine neagra si cinci chifle cu stafide.

Impiedicila, Ghemotoc si Codita-de-bumbac erau iepurasi cuminti, asa ca s-au dus pe poteca pentru a culege mure.


Peter insa, care era foarte obraznic, a fugit direct in gradina domnului McGregor, furisandu-se pe sub poarta.
Mai intai, a mancat niste salata si niste fasole frantuzeasca; apoi s-a indopat cu niste ridichi. Si, in cele din urma, intrucat se simtea cam rau, a cautat niste patrunjel.



Chiar atunci insa cand ajunsese la capatul razorului de castraveti, l-a intalnit pe domnul McGregor!

Domnul McGregor statea in patru labe plantand niste verze fragede, dar a sarit imediat in picioare si a fugit dupa Peter, agitand o grebla si strigand in gura mare, "Opreste-te, hotule!"

Peter aproape ca inghetase de frica. A alergat prin toata gradina, dar a uitat pe ce drum se ajungea catre poarta.

Si-a pierdut unul dintre pantofi printre verze, iar pe celalalt l-a scapat in mijlocul cartofilor.

Dupa ce a ramas fara incaltari, a fugit in patru labute, cat de repede putea pentru a scapa de urmaritor, dar, din nefericire, a nimerit intr-o incalcitura de agrise, agatandu-se in ele cu nasturii mari ai hainutei sale. Era o haina albastra, cu nasturi din alama, pe care o primise cadou de scurt timp.

Peter s-a dat batut, si a inceput sa planga cu lacrimi de crocodil; suspinile sale au fost auzite de niste prietenoase randunele, care au zburat iute catre el, si l-au rugat sa se straduiasca a scapa de acolo.

Domnul McGregor a aparut cu o sita pe care voia sa o arunce peste Peter pentru a-l prinde ca intr-o capcana.

 Peter insa s-a mai zbatut inca o data si a luat-o la sanatoasa, parasindu-si hainuta in incalcitura de agrise.

A fugit pana in sopron, si a sarit intr-o stropitoare. Ar fi fost un loc foarte bun in care sa se ascunda daca nu ar fi avut atat de multa apa in ea.

Domnul McGregor era sigur ca Peter se pitea pe undeva prin sopron, poate chiar sub unul din ghivecele de flori, asa ca a inceput sa le ridice cu grija, unul cate unul, uitandu-se atent sub fiecare.

Dintr-o data, Peter a stranutat, "Hapciu!" Domnul McGregor s-a repezit catre el fara a mai sta pe ganduri.

Stapanul gradinii a incercat sa puna piciorul pe Peter, pentru a-l captura, dar iepurasul a sarit pe fereastra sopronului, reusind astfel sa sparga trei ghivece cu flori. Fereastra era prea mica pentru domnul McGregor, iar el era prea obosit sa mai alerge dupa Peter, asa ca s-a intors la treaba lui.

Peter si-a luat un ragaz pentru a se odihni. Ramasese fara suflare si tremura atat de tare de frica incat nu mai stia incotro sa se indrepte. De asemeni, era ud leoarca, dupa ce statuse in stropitoarea plina de apa.

Dupa un timp, a inceput sa pandeasca in jur, miscandu-se incet, incet de tot, cu pasi foarte mici, „Pas, pas, pas...”

Dintr-o data, a gasit o usa intr-un perete, dar era inchisa si nu era destul loc pentru ca un mic si rotofei iepuras sa se strecoare pe sub ea.

Cu toate acestea, un soricel se ducea si se intoarcea pe sub usa, ducand in gura boabe de mazare si fasole pentru familia sa din padure. Soricelul abia l-a bagat in seama, iar Peter a pornit sa se plangaceasca.

Iepurasul a incercat apoi sa traverseze gradina, dar a fost si mai derutat, pentru ca a ajuns in preajma unui mic  bazin, unde domnul McGregor isi umplea cu apa galeata. O pisica alba se uita fix la pestisorii aurii din apa, si statea foarte, foarte nemiscata, cu exceptia cozii ei, care se invartea de parca ar fi fost o cu totul alta fiinta. Peter si-a zis ca era mai bine sa isi vada de drum fara a-i vorbi. Auzise niste lucrurile nu tocmai frumoase despre pisici de la varul sau, Iepurasul Benjamin.

Peter s-a intors catre sopron dar a auzit brusc, foarte aproape de el, niste zgomote sunand cam asa: „Har, harr, harrr”. Iepurasul s-a adapostit sub o tufa si, vazand ca nu i se intampla nimic, a urcat pe o roaba si s-a uitat in jur.

Primul lucru pe care l-a vazut a fost domnul McGregor, sapand in pamant pentru a planta niste ceapa. Era intors cu spatele spre el si, putin mai incolo, se zarea poarta de intrare in gradina!

Peter a coborat cat a putut de incet de pe roaba si a inceput sa fuga cat putea de repede de-a lungul unei carari drepte din spatele unor tufe de coacaze.

Domnul McGregor l-a vazut chiar cand ajunsese in coltul acestei poteci, dar lui Peter nu ii mai pasa. S-a furisat pe sub poarta si a ajuns in siguranta in padure.

Domnul McGregor a folosit apoi haina si pantofii lui Peter pentru a face o sperietoare de ciori.

Peter nu s-a oprit din alergat si nu s-a mai uitat in urma pana cand nu a ajuns la casa lui de sub brad.

Era atat de obosit incat se impleticea pe covorul fin de nisip de la intrarea in cuibul sau, iar ochii dadeau sa i se inchida. Mama lui era ocupata cu gatitul, dar s-a intrebat ce facuse oare Peter cu imbracamintea sa. Era a doua oara in ultimele doua saptamani cand iepurasul isi pierdea haina si pantofiorii.

Imi rau sa va spun ca lui Peter nu i-a fost prea bine in acea seara.

Mama lui l-a dus la culcare, a facut niste ceai de musetel si, mai mult decat atat, i-a dat o portie si lui Peter!

Ea i-a spus nazdravanului sau fiu: „Trebuie sa iei cate o lingura de fiecare data inainte de a face somnic.”

Fratii lui, Impiedicila, Ghemotoc, si Codita-de-bumbac au avut parte insa in acea seara de o gustoasa paine neagra, chifle cu stafide, lapte si mure!



Articole asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii":

Iepurele , vulpea si lupul - O poveste din Panciatantra

Iepurele si broasca testoasa - Fabula de Esop

Povestea iepurasului neastamparat



Comentarii

Trimiteți un comentariu