Marul discordiei - Hera, Atena si Afrodita

Cu mult timp in urma, in vremea eroilor legendari, atunci cand zeii si zeitele se amestecau mereu in treburile oamenilor, s-a anuntat o mare nunta, la care au fost invitati nu numai cei mai mari regi din preajma Greciei, ci si toate zeitatile Olimpului, cu exceptia uneia singure. Era vorba despre Eris, zeita discordiei, care nu era tocmai binevenita la o casatorie, intrucat putea da nastere oricand unei certe intre cei doi miri. Eris  a fost foarte suparata din aceasta cauza si s-a gandit la o farsa rautacioasa prin care sa se razbune. Chiar atunci cand petrecerea era in toi, ea a aparut acolo sub infatisarea unei servitoare, purtand in maini o tava de argint pe care se afla un preafrumos mar, avand pe el scrise cuvintele "Pentru cea mai frumoasa dintre frumoase." Ea a pus aceasta tava chiar pe masa la care erau asezate cele mai frumoase trei zeite ale Olimpului. Numele lor erau Hera, Atena si Afrodita. De indata ce au zarit cuvintele inscrise pe mar, a inceput o cearta infocata intre cele trei zeite.

Hera le-a spus celorlalte, "Eu sunt regina divinitatilor Olimpului si, se intelege de la sine, ca eu sunt mai frumoasa decat ele. De aceea, marul mi se cuvine mie si numai mie!"

"Draga mea Hera," nu a pregetat sa zica Atena, "poti sa fii tu regina, dar degeaba daca eu sunt zeita intelepciunii, si din aceasta pricina eu stiu tot din ceea ce merita sa fie cunoscut. Asadar, ar trebui sa ma crezi ca ai facut o greseala. Intelepciunea este frumusete, iar frumusetea inseamna intelepciune. Sunt amandoua unul si acelasi lucru. Drept urmare, marul imi apartine mie si numai mie!"

"Dragele mele," a gangurit Afrodita, "este destul de clar ca acest mar imi apartine mie. Eu stapanesc peste dragoste, si, din aceasta cauza, este cum nu se poate mai evident ca sunt mai frumoasa decat oricine altcineva."

Zeitele au continuat sa se impunga si sa isi trimita sageti otravite vreme de multi ani pentru ca, nu-i asa, nemuritoare fiind, nu le pasa de scurgerea timpului. Zeus, regele tuturor zeilor, s-a simtit prea sacait de aceasta disputa pana la urma, asa ca le-a poruncit zeitelor sa isi rezolve neintelegerea intr-un concurs de frumusete. Toate cele trei zeite s-au supus acestui ordin, fara a mai cracni.

Atata Hera, cat si Atena si Afrodita erau de acord ca cel mai frumos si mai ales imbracat dintre muritori era Paris, printul Troiei, asa ca s-au gandit sa il lase pe el sa aleaga care era cea mai frumoasa dintre ele.  Intr-o zi, in vreme ce Paris era la vanatoare pe muntele Ida, a dat nas in nas cu ele, gasindu-le asezate sub ramurile unui copac. Nu vazuse niciodata in viata niste frumuseti atat de stralucitoare. Timp de cateva clipe, a ramas incremenit de uimire. Apoi, Hermes, mesagerul inaripat al zeilor, a zburat pana la el, si i-a grait:

"Bine te-am gasit Paris, printul magnificei Troia! Stapanul Zeus, regele tuturor zeilor, te saluta si iti face o mare onoare. El iti porunceste sa alegi care dintre aceste zeite este cea mai frumoasa!"

Paris, care, de obicei, putea distinge cu usurinta ceea ce era frumos, a fost pus in incurcatura. Fiecare dintre zeite era atat de frumoasa! Hera avea o piele alba ca laptele, nemaivazuta vreodata la altcineva. Atena era inzestrata cu cei mai frumosi si mai scanteietori ochi. Iar Afrodita purta pe buze cel mai fermecator zambet intalnit in cer si pe pamant. Pe cine sa aleaga?

Pana la urma, vazandu-i indoiala, Hera i-a spus:

"Printule Paris, da-mi mie marul, si iti voi darui o nemaipomenita putere."

Atena nu s-a lasat mai prejos, si i-a propus, "Printe Paris, daruieste-mi mie marul si iti voi da in dar o mare intelepciune."

Afrodita a ras batjocoritor, si i-a zis, "Dragul meu Paris, nu iti pleca urechea la vorbele dulci ale acestor nesabuite zeite. Cat de bine te-ai bucura de viata cu o nemasurata intelepciune? Da-mi mie marul si vei primi un cadou care iti va fi mult mai pe plac. Iti voi oferi dragostea celei mai frumoase femei din lume."

Paris nu a mai stat mult pe ganduri cui sa ii daruiasca marul. Era de multa vreme indragostit fara speranta de cea mai frumoasa femeie de pe pamant, pe nume Elena. Din pacate, ea era deja maritata cu regele Menelaus, iar Paris nu se gandise ca va reusi vreodata sa intre in gratiile ei.

Asadar, Paris i-a dat marul Afroditei. Zeita dragostei a chicotit peste poate de fericita, dar celelalte doua zeite s-au infuriat si au plecat in zbor, val-vartej, pana la muntele Olimp, unde i s-au plans indelung si cu amaraciune lui Zeus despre nedreptul concurs de frumusete. Zeus a avut o presimtire ca aceasta intamplare va aduce multe necazuri omenirii...

Urmeza, foarte curand, alte minuate povesti, legende si mituri ale Olimpului...


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Zeul Mercur si padurarul , fabula de Esop

Hercule si carutasul , fabula de Esop

Jupiter , Neptun , Minerva si Momus. Fabula de Esop
Previous Post
Next Post

0 comments: