Omul din tufis- poveste dupa Fratii Grimm




Daca nu stiai pe 20 decembrie 1812, a aparut prima colectie de basme scrisa de fratii Grimm.  Printre basmele frumoase si pline de invataminte ale Fratilor Grimm se numara si basmul  "Omul din tufis", din care invatam cu totii sa nu fim zgarciti si mincinosi  si ca putem fi pedepsiti rau daca folosim aceste lucruri in viata de zi cu zi.

 A fost odata ca niciodata un taranoi care avea si el o sluga credincioasa si care dupa trei ani de munca neplatita s-a dus la stapana-su sa-i ceara simbria.
- Am muncit din greu si a venit vremea sa-mi dai ce mi se cuvine,i-a spus omul nostru.
Taranoiul, un zgarcit si jumatate, a luat trei banuti si i-a dat cate unul, pentru fiecare an muncit.
Bucuros, nevoie mare, omul muncitor si-a spus ca devenise bogat si ca putea sa calatoreasca unde voia si ca va fi fericit.Asadar,si-a pus banutii intr-o punga si a plecat peste munti si vai.
Si cum mergea peste campuri,fara nici o grija,s-a intalnit cu un pitic care l-a intrebat:
- De ce esti atat de fericit, omule?
- Cum sa nu fiu,i-a raspuns omul. Sunt sanatos, bogat si nu-mi pasa de nimic!
- Si cati banuti ai strans? l-a intrebat piticul.
- Trei,a raspuns taranul.
- Da-mi- i mie,ca sunt foarte sarac,i-a spus piticul.
 Si taranul milos, n-o sa va vina sa credeti, i-a dat toti banutii.
- Pentru ca ai inima atat de buna ,iti voi indeplini trei dorinte, una pentru fiecare banut.
Bucuros de norocul lui, omul i-a spus:
- Trei lucruri pe lumea asta le pretuiesc mai mult decat banii: un arc bun, care doboara orice animal, o vioara,care sa-i faca sa danseze pe toti cei care- i aud sunetele si in al treilea rand, as vrea ca toti oamenii carora le voi cere vreodata ceva sa-mi dea lucrul cerut.
Piticul i- a spus ca dorintele lui se vor implini, asa ca i-a dat arcul si vioara si a plecat in treaba lui.
Omul nostru  era acum si mai fericit decat fusese vreodata.
Si cum mergea el, unde vedea cu ochii, a intalnit un batran si mai zgarcit ca fostul sau stapan.
Batranul statea langa un copac in care ciripea de zor un sturz.
- Ce pasare incantatoare,a spus acesta. Ce n-as da ca sa o am!
- Daca ma vei rasplati, te ajut eu ca s-o prinzi,i-a spus omul si a tras cu arcul.Pasarica a cazut in tufisurile de langa copac,iar batranul zgarciob a dat fuga dupa ea.
Dar omul nostru si-a scos vioara si a inceput sa cante...
Si cum canta el, batranul numai ca se pornise pe dansat si pe sarit, cat putea sufletul lui.
Dansa prin tufisurile cu maracini si spinii ii sfasiau hainele si-i zgariau pielea, de-i curgea sangele siroaie...
- Opreste-te! nu mai canta la vioara! De ce ma chinuiesti?
- Daca vrei sa nu mai cant,ai face bine sa-mi dai banii luati cu de-a sila de la oamenii cinstiti!,i-a spus omul nostru.
Si a cantat mai departe....!
Si  zgarcitul a dansat pana n-a mai putut...
A scos punga cu o mie de bani si  cu rasuflarea taiata i-a spus omului:
-Fac ce-mi ceri!
Omul  a luat punga, s-a oprit din cantat la vioara si a plecat pe drumul sau.
Zgarcitul, dupa ce si-a mai capatat un pic de putere, a iesit din tufis cu hainele zdrentuite si a inceput sa se gandeasca cum sa se razbune pe omul cel bun...
S-a dus glont la judecator si s-a plans ca a fost batut si jefuit de un om rau, care umbla cu un arc la  spinare si cu o vioara pe dupa gat.
Dupa o asemenea descriere, v-ati dat seama ca omul a fost prins cat ai zice peste!
Zgarcitul bogatan,iar a inceput sa se vaite si sa povesteasca felul in care a fost jefuit.
- Nu mi-ai dat tu, banii, caci ti-am cantat o melodie? a intrebat omul.
Judecatorul nu l-a crezut pe acesta din urma si l-a trimis l-a spanzuratoare.
Ajuns la locul pedepsei,omul s-a intors spre judecator si l-a rugat:
- Marite judecator, te rog, indeplineste ultima dorinta a unui condamnat la moarte..!
- Judecatorul i-a raspuns:
- Iti indeplinesc orice dorinta vrei,dar tot vei fi spanzurat!
- Marite, vreau sa mai cant doar o data la vioara mea.
Zgarcitul  cand a auzit s-a facut verde la fata si a strigat judecatorului sa nu-i indeplineasca dorinta.
Judecatorul insa, a fost de acord.
Si nici nu avea altfel cum sa fie, pentru ca dorinta era unul dintre cele trei daruri promise de pitic. Va amintiti?!
Taranul a inceput sa cante..
Si nici nu va inchipuiti cum au inceput sa danseze toti cei prezenti acolo..!
Dansa si judecatorul si calaul..de spuneai ca nu stiu ce intrecere dansanta era pe acolo!
La inceput s-au distrat, dar dupa ceva vreme au inceput sa se roage de el sa opreasca cantatul la vioara.
Judecatorul i-a promis si el ca-l va lasa cu viata daca se va opri.I-a promis ca-i va da si cei o mie de bani..
Si omul nostru  nu s-a oprit.
- Spune, de unde ai atatia bani, mincinosule! Si daca nu spui,nu ma voi opri din cantare!
- I-am furat, a strigat batranul hotoman, de teama cantarii! SI tu i-ai castigat pe drept!
In aceea clipa , omul nostru s-a oprit si zgarcitul i-a luat locul la spanzuratoare.

Alte basme de Fratii Grimm:

Lupul si cei sapte iezi
Jorinde si Joringel

Previous Post
Next Post

0 comments: