Snoava cu Pacala - gospodarul casei

In tinerete, Pacala nu era atat de destept, precum il stim.
De aceea, se si insurase si facuse chiar si un copil.
Norocul lui era chiar nevasta-sa, o femeie de treaba, gospodina, care ducea greul casei.
Intr-o zi, cum femeia avea treaba la targ i-a spus lui Pacala:
- Omule, ai grija sa nu planga copilul, gasca sa nu se scoale de pe oua si vitelul sa nu suga de la vaca. Si .... sa bati si putineiul cu lapte!
Asa  a ramas Pacala singur-singurel,  gospodarul casei .....!
Si dupa cum v-ati si inchipuit, fara maica-sa copilul  incepuse sa planga...
Ce sa faca Pacala?
L-a invartit l-a sucit, l-a leganat... Copilul. insa, tipa  ca din gura de  sarpe!
- Cred ca e bolnav, a spus Pacala si cautandu-l in cap a dat de moalele capului .
 - Iata,  de ce plangea el! Ia sa bat eu moalele capului putin,  ca sa se mai intareasca!
Si a izbit de vreo doua ori capul copilului cu un ciomag si bietul copil a murit. Tocmai atunci si gasca si- a gasit de treaba sa se scoale de pe oua.
Vazand ca i-a murit odorul, Pacala a izbit gasca asa de tare ca a omorat-o si pe ea si apoi a trantit o pe cuibarul cu oua.
S-a apucat de batut putineiul  cu lapte, tocmai cand a auzit vaca mugind in ograda .A iesit repede afara cu putineiul cu lapte pe umar si a inceput sa traga de vitel ..
S-a vanzolit incolo  s-a vanzolit incoace, incat laptele s- a varsat tot .
 Ce sa faca bietul Pacala acum?
Ce- o sa spuna nevasta- sa cand o sa vina de la targ si o sa l vada ca sta degeaba,se intreba el.
S-a asezat  in cuibar langa gasca,  s- a cloceasca oualele.
Cand s- a intors femeia, s- a uitat incolo, s- a uitat incoace.... Pacala nicaieri.
De sub pat, Pacala facea ca gasca:
- Ga- ga- ga. Fas-fas- fas.
- Ce stai acolo, nemernicule? Ce ai facut? a strigat ea.
- Nu vezi, s-a rastit Pacala la ea, sculandu-se de pe oua.
- Nici copilul nu plange, nici gasca nu se mai scoala de pe oua, nici vitelul nu suge de la vaca...Numai cu putineiu am patit necazul.. ca m-a umplut peste tot de lapte, dar i-am dat eu bataie, ce credeai?.
-Trasnite-ar si te-ar detuna, ca mare pacoste mai esti pe capul meu! striga biata femeie.
 Si cum a fost, cum n-a fost, cei doi nu  s-au despartit!
Au ramas o viata intreaga impreuna si au mancat amandoi din aceeasi strachina.

Pacala s-a ales gospodar cum e cainele cojocar..!

Ghicitori cu Pacala si Tandala
Pacala, Tandala si hotii-snoava dupa Alexandru Mitru

Comentarii

Trimiteți un comentariu