Vulpea si iepurele – Poveste ruseasca

Au fost odata ca niciodata doua case la marginea unei paduri. Intr-una din ele statea iepurele, iar in celalalta, vulpea. Locuinta iepurelui era facuta din coji de mesteacan, iar cea a vulpii din bucati de gheata. Coliba iepurelui era foarte mica, avand o singura camaruta, in care abia incapeau o soba si o masa.  Casa vulpii era, dimpotriva, foarte mare, fiind alcatuita dintr-o sufragerie, un birou, un salon si un dormitor; singura problema era ca, fiind din gheata, avea sa se topeasca odata cu venirea primaverii.

In cele din urma, a sosit luna aprilie, iar vulpea a inceput sa-si faca griji pentru noua sa casa. Nu voia sa isi cladeasca o alta casuta, asa ca s-a hotarat sa o ia pe cea a iepurelui. S-a dus la coliba urecheatului si  a strigat cat o tinea gura: “Foc! Foc! Casa mea a luat foc! Aduceti repede niste apa!” Iepurele a tasnit din coliba, s-a uitat in jur, dar nu a zarit nici urma de foc. Atunci cand a dat sa intre inapoi in casa, a descoperit ca usa era incuiata pe dinauntru. Nu i-a trebuit mult timp sa isi dea seama ca fusese inselat de vulpe.

Iepurele nu s-a lasat insa, si a batut in usa, strigand disperat: „Iesi afara, vulpeo! Nu te juca cu mine! Nu este deloc respectabil sa iei casuta altcuiva!” „Nu mai face atata zarva!”, i-a raspuns vulpea. „Lasa-ma sa dorm ca de nu, ies afara, si te mananc dintr-o inghititura!”

Bietul iepure nu a dormit in acea noapte pentru ca era inca foarte frig in padure. Dimineata, s-a dus direct la lup, politistul din acel codru. „Draga lupule! Tu esti reprezentantul legii in padurea noastra! Te rog, ajuta-ma! Vulpea mi-a furat casuta!” „Nu-ti face griji,” l-a linistit lupul, „o voi azvarli afara din coliba ta!”

Odata ajunsi la casa iepurelui, lupul a batut la usa si a spus: „Vulpe, deschide usa! Ai furat locuinta iepurelui! Vino afara, ca esti arestata!”

Vulpea i-a raspuns: „Cine-mi bate oare la usa? Vanatorul mi-a dat o pusca cu doua tevi si mi-a cerut sa il omor pe lup. Daca esti, cumva, lupul, ies chiar acum. Voi termina cu tine intr-o clipita.” Lupul s-a speriat de moarte, si a fugit sa se ascunda in padure cat de repede a putut.

Iepurele a fost tare dezamagit, si si-a zis ca ar putea sa-l cheme in ajutor pe urs. Ursul n-a stat mult pe ganduri inainte de a-i spune ca ii va da o mana de ajutor. Vulpea a aflat insa ca ursul ii era aliat iepurelui si avea de gand sa il izgoneasca din bordei, asa ca a nascocit degraba un plan. S-a dus pana in padure, a dat jos de pe un copac un cuib de viespi, si la pus sub poarta casutei. Imediat dupa aceea, a auzit mormaitul fioros al ursului: „Vulpe, iesi afara! Daca nu faci precum iti poruncesc, daram bordeiul si te omor!” In acel moment, ursul a calcat peste cuibul de viespi si a strigat de durere. Viespile l-au intepat in picior, apoi in bot, in gat, urechi si chiar si in coada! Ursul nu a mai putut face altceva decat sa dea bir cu fugitii.

Dupa ce ursul a disparut, vulpea a deschis usa si a spus: „Buna ziua, iepure! Daca iti vrei bordeiul inapoi, trebuie sa il chemi in ajutor chiar pe leu. Poate ca regele animalelor iti va da un tun si un detasament de soldati. Cine stie, poate ca te va ajuta...”

In acest fel, vulpea reusise sa il insele pe iepure pentru a treia oara. Iepurele era foarte trist, dar s-a decis sa se duca la leu. In vreme ce mergea prin padure, a intalnit un viteaz cocosel, ce fusese soldat pana de curand. „De ce plangi, iepurasule?”, l-a intrebat cocoselul.

„Vulpea mi-a furat casuta si am ramas pe drumuri! Trebuie sa imi petrec noaptea in inghetata si intunecoasa padure,” i-a marturisit cu amar iepurele. „Nu-ti fie teama! Te voi ajuta,” i-a raspuns cocoselul. Atunci cand au ajuns la coliba iepureleui, cocoselul a vazut o teava mare aruncata prin iarba. Cocoselul a luat-o si a pus-o pe doi mari busteni. „Uita-te, nu-i asa ca seamana cu un adevarat tun de razboi? Cred ca vom putea pacali vulpea,” i-a zis cocoselul iepurelui.

Apoi, cocoselul a inceput sa strige din rasputeri: „Ascultati comanda mea, soldati! Trageti o salva de tun in acel bordei!” Vulpea a tras cu ochiul prin fereastra si a zarit un mare tun de razboi si un soldat imbracat in uniforma regelui padurii. De aceasta data, era foarte, foarte inspaimantata! Credea ca armata leului sosise acolo si soldatii erau pe cale sa traga cu tunul in casuta. Si-a luat talpasita afara din casa pe data si, de atunci, nimeni n-a mai vazut-o prin padure. Cocoselul si iepurele au ajuns prieteni la catarama si au locuit impreuna in coliba atat de mica, dar atat de confortabila.


Articole din acelasi domeniu in blogul „Povesti pentru copii”:

Leul , vulpea si magarul - Fabula de Esop

Iepurele , vulpea si lupul - O poveste din Panciatantra

Vulpea si iepurele - Fabula de Esop

Comentarii

  1. suuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuupeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeerrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!!!!!!!! nota 10000000

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi