Vulpea si magarul - Fabula de Alexandru Donici

In fabula Vulpea si magarul, Alecu Donici scoate in evidenta micimea sufleteasca , lipsa de caracter si josnicia celor ce ii umilesc sau lovesc in oamenii care odata le inspirau teama sau respect, dar care si-au pierdut rangul, pozitia sociala ori chiar vigoarea fizica.

— Mintiosule! de unde vii?
O vulpe pe magar vazand l-au intrebat.
— Drept de la leu, de vrei sa stii;
Am fost sa-l vad si m-am mirat
Cum au slabit de tare;
Batran, neputincios: iti pare
O fiara foarte de nimica

Acel ce cand zbiera,
Tot codrul tremura,
Iar eu muream de frica.
Acum insa mai toti,
Cu coarne si cu colti,
Cum pot il dojenesc
Si frica-i rasplatesc.

— Dar tu, eu socotesc ca nu-i fi indraznit
De leu sa te atingi? lui vulpea au vorbit.

— Asa! magarul i-au raspuns.
Ba cred ca l-au patruns
Pereche de copite
De mine lui zvarlite.

Si sufletele mici asemene urmeaza,
Cand pe acei cazuti din slava impileaza.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Vulpea si strugurii - fabula de Esop

Vulpea si pisica , poveste de fratii Grimm

Leul , vulpea si magarul - Fabula de Esop
Previous Post
Next Post

4 comentarii: