Alba ca zapada si Rosie ca Trandafirul de Fratii Grimm

Ce poveste este aceasta cu Alba ca Zapada si Rosie ca Trandafirul?
Asta m-am intrebat si eu si am citit versiunea povestii, in limba engleza a Fratilor Grimm.


Pentru ca piticul din poveste mi s-a parut cam neghiob si uracios, dupa purtarea lui, iar ursul chiar mi-a placut, pentru ca avea cei sapte ani de acasa, am dat fuga, am tradus textul si l- am adaptat pentru voi, ca sa aflati povestea Fratilor Grimm cu Alba ca Zapada si Rosie ca Trandafirul.



A fost odata ca niciodata o femeie sarmana, vaduva, ce traia intr-o casuta saracacioasa.
Langa coliba ei era o gradina cu doua tufe de trandafiri: una alba si cealalta rosie.Femeia le indragea nespus si le ingrijea deopotriva.
Si pentru ca femeia avea doua copile frumoase, le-a numit pe una Alba ca Zapada si pe cealalta Rosie ca Trandafirul.
Fetele erau bune si fericite. Alba ca Zapada era mai linistita si binevoitoare si ramanea mereu acasa cu mama ei, ajutand-o la treburi.
Rosie ca Trandafirul era plina de viata si alerga mereu pe campuri si prin padure dupa fluturi, flori si poame.
Insa atunci cand ieseau impreuna, fetele se tineau mereu de mana si spuneau:
- Nu ne vom desparti niciodata!
- Vom imparti tot ce avem!

Uneori, mergeau in padure sa adune fragi si nici un animal nu le facea niciun rau, ba chiar se imprieteneau cu ele.
Daca se innopta si nu mai puteau gasi drumul spre casa, se culcuseau pe iarba si mamei lor nu ii era teama pentr ele.
Intr-o dimineata, dupa o noapte petrecuta in padure, s-au trezit  cu un copilas frumos langa ele, care, dupa ce le-a privit fara sa spuna un cuvant, a disparut in padure.
Si fetele si-au dat seama, ca adormisera aproape de o prapastie, unde ar fi putut cadea, noaptea..
Dupa ce i-au povestit mamei, aceasta  le-a spus:
- Cu siguranta, a fost un inger pazitor, care a avut grija sa nu patiti nimic rau!

Casuta in care locuiau cele trei femei,  era curata de-ti era mai mare dragul sa stai in ea.
Vara, Rosie ca Trandafirul, impodobea casa cu flori si iarna Alba ca Zapada facea un foc grozav in soba.
Seara, mama le citea dintr-o carte, iar fetele ascultau cu multa atentie.
Intr-o seara, cineva a ciocanit la usa lor.
- Trebuie sa fie vreun calator care are nevoie de adapost. Repede, Rosie ca Trandafirul, deschide usa!
Rosie ca Trandafirul a deschis usa si a vazut un urs care-si bagase capul in tocul usii..
Femeile s-au speriat cumplit, fetele s-au ascuns, dar ursul a inceput sa vorbeasca cu glas omenesc:
- Nu va temeti, nu va fac nici un rau! Am inghetat de frig si va rog, doar, sa ma lasati putin sa ma incalzesc la focul vostru..!
Mamei i s-a facut mila de urs..:
- Vino langa foc, i-a spus mama si apoi si-a chemat fetele din ascunzatori si le-a linistit.
Fetele i-au scos mai apoi zapada lipita de blana, s-au imprietenit cu ursul  si au inceput sa se joace cu el: se rostogoleau pe spinarea lui, faceau tot felul de giumbuslucuri..
Si de atunci, ursul venea in fiecare seara si innopta la ele.
Dar cand primavara a sosit, ursul le-a spus fetelor:
-Nu mai pot sta cu voi vara, trebuie sa plec in padure, sa- mi pazesc comorile de piticii cei rai. Caci iarna, cand pamantul este inghetat, ei nu pot iesi la suprafata pamantului, dar vara  ei jefuiesc pe oricine..

Fetelor le parea rau ca ursul trebuia sa plece...
Ursul, in graba, si-a agatat blana in clanta usii si o bucata din ea a ramas ca o amintire pentru fete.
Albei ca Zapada insa i se parea ca acea bucatica de blana sclipea ca aurul si a pus-o intr-o cutiuta la pastrare.

Nu dupa mult timp, mama le-a trimis in padure pe fete, dupa lemne.
Si ele au gasit un copac uscat prabusit si langa el ceva sarea incolo si incoace prin iarba.
Dupa ce s-au apropiat, fetele au vazut un pitic cu o fata batrana si vestejita si cu o barba foarte, foarte lunga. Capatul barbii era prins intr-o ramura si piticul nu putea sa scape.
 -Ce faceti acolo, veniti si ajutati-ma?!
 -Ce faci aici, piticule?a intrebat Rosie ca Trandafirul
 -Gasca proasta, mi-am prin barba intr-o crapatura cand voiam sa tai busteanul. Si voi, fete palide ,radeti!Ce rele sunteti!
Chiar daca radeau fetele, bune la inima, au incercat sa-l ajute, dar n-au reusit. In final, Alba ca Zapada a scos din buzunar un foarfece si i-a taiat varful barbii.
Cand piticul s-a simtit eliberat a apucat o traista ascunsa la radacina copacului, plina cu aur si a plecat bombanind :
 -Ce prostie, sa-mi taie mie barba..!
In alta zi, cand fetele doreau sa prinda peste la parau, au zarit ceva, ca un fluture urias langa apa.
Cine credeti ca era?
Piticul.
-Ce faci aici?Poate cazi in apa!
-Nu vezi ca pestii vor sa ma traga la fund? i-a spus piticul.
Si intr-adevar, un peste mai mare il apucase de barba si il tragea fara sa reuseasca sa-l scufunde.Dar nici piticul nu reusea sa scoata pestele prins de barba.
Fetele au tot incercat sa-l scape si in cele din urma au scos iar foarfecele si au mai taiat inca o bucata din barba piticului.
-E bine sa ciuntiti asa un om? a strigat piticul. Mai aveti de gand sa ma slutiti mult?
Si spunand acestea a ridicat un sac cu perle din tufisuri si a plecat ca neghiobul in drumul lui.

Dupa vreo doua zile, mama le-a trimis pe fete in oras sa cumpere ace, ata, dantela si panglici.
Fetele au ajuns pe un drum unde se aflau mai multe pietre si o pasare uriasa din cer incerca sa aterizeze pe una dintre pietre.Un strigat puternic si binecunoscut fetelor s-a auzit.
Pasarea uriasa il prinsese pe pitic si se pregatea sa zboare cu el.
Copilele au inceput sa traga de pitic pana cand vulturul a dat drumul prazii sale.
-Mi-ati rupt haina,gaste proaste!Nu puteati fi mai atente?
Si a  apucat un sac plin cu pietre pretioase si a intrat intr-o gaura nestiuta de nimeni.
Fetele si-au vazut de treburi ,dar la intoarcere au gasit pietrele pretioase scapate de pitic din sac.Pietrele straluceau in toate culorile si copilele nu puteau sa nu le admire.
-Ce va tot uitati asa? s-a rastit piticul aparut de nicaieri.
Si tot le certa si striga la ele cand deodata un urs negru s-a napustit din padure asupra piticului.Piticul a inceput sa-l implore pe urs:
- Draga ursule, cruta-mi viata, iti dau cele mai frumoase bijuterii, dar lasa-ma in viata, ca nu iti ajung nici pe-o masea. Mai bine ia-le pe fetele astea doua care cred ca sunt mult mai bune la gust si mananca-le, a spus cu rautate piticul.
Ursul i-a tras doar o singura laba piticului si acesta nu a mai miscat. Si le-a strigat pe fete, prietenele lui:
-Alba ca Zapada, Rosie ca Trandafirul, nu va fie frica, sunt eu, asteptati-ma!
Si cand fetele s-au reintalnit cu ursul, acesta a aruncat blana de urs si a aparut un barbat chipes imbracat numai in aur.
-Sunt un print, iar piticul acela mi-a furat comorile si m-a blestemat.
Trebuia sa traiesc ca un urs in padure pana la moartea lui, dar acum blestemul a cazut.


Alba ca Zapada s-a maritat cu printul,i,ar Rosie ca Trandafirul cu fratele acestuia si au impartit comoara piticului.
Mama fetelor a trait linistita si fericita alaturi de fetele ei, luand cu ea la palatul in care locuiau cele doua fete si cele doua tufe de trandafir mult-iubite.

Cui i-a placut povestea, mana sus..!



Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":


Povestile fratilor GrimmMama Holle
Cenusareasa
Cheia de aur





Comentarii

Trimiteți un comentariu