Cele trei dorinte de Charles Perrault


Povestea  Cele trei dorinte de Charles Perrault este pe jumatate amuzanta pe jumatate tragica si ne invata sa nu ne pripim in viata, sa incercam sa facem alegeri bune atunci cand trebuie.
Lectura placuta!

Odata,demult, traia un padurar atat de sarac si de nefericit, incat isi dorea mai bine sa moara decat sa duca o viata atat de plina de lipsuri si de nevoi.
Nu-si amintea sa i se fi implinit macar vreuna dintre dorinte de-a lungul vietii sale.
Si intr-o zi, pe cand se afla in padure, la taiat lemne, s-a asezat pe un trunchi de copac si a inceput sa se jeluiasca.
Deodata, a vazut un fulger si inaintea ochilor i-a aparut insusi Jupiter tinand fulgerul intr-o mana si intr-alta tunetul.
Inspaimantat de moarte, omul a cazut in genunchi si a spus:
- Nu vreau nimic! Nu mai doresc nimic!  si s-a ruga t de zeu  sa nu arunce tunetele si fulgerele asupra capului sau.
Induiosat de vaicarelile lui, Jupiter i-a spus:
- Am venit sa pun capat necazurilor tale. Asculta deci: stii doar ca eu sunt stapanul lumii si pot face tot ce vreau. Iti promit sa-ti indeplinesc trei dorinte, oricare ar fi ele. Gandeste-te deci ce anume te-ar putea face fericit, chibzuieste si nu te pripi sa-mi dai raspunsul.
Si zicand acestea, Jupiter s-a inaltat spre cer.
Padurarul si-a luat legaturica de lemne si s-a indreptat spre casa, cu inima plina de bucurie. Zburda ca un baietandru si parca niciodata nu i se paruse sarcina mai usoara decat atunci si cu cat inainta spre casa cu atat se simtea mai vesel.
- Asculta, nevasta, zise el, de cum pasi pragul. Fa un foc bun si pune ceva de mancare, sa facem masa mare! Am scapat de saracie pentru toata viata! Vom fi bogati! Putrezi de bogati, m-auzi tu? N-avem decat sa spunem tot ce ni se nazare si orice dorinta se va implini pe data.
Si padurarula inceput sa-i povesteasca  femeii ce se petrecuse in padure.
La auzul acestei intamplari minunate, gandurile femeii pornira cu iuteala fulgerului in toate partile si inchipuirea ei fauri mii de lucruri.
In minte i se incrucisau mii de planuri marete. Dar deodata s-a oprit. Incepea sa-si dea seama de greutatea si importanta tuturor acestor infaptuiri si se gandea ca trebuie sa le aleaga cu mare bagare de seama.
- Toate sunt bune si frumoase, scumpul meu Blaise, ii zise ea barbatului, dar sa nu ne pripim, caci am putea pierde totul. Stii ca si mine ca graba strica treaba! Si apoi… noaptea e un sfetnic bun. Sa ne culcam si sa amanam pentru maine rostirea acestor trei dorinte.
- Ai dreptate, nevasta, ii raspunse Blaise, dar, pana una alta, du-te si adu niste vin din pivnita. Vin bun, stii tu de care. Din acela pus la pastrare, pentru zile mari. Si Blaise se intinse pe lavita, dinaintea focului, gustand cu mare placere o odihna bine meritata.
- Vai, nevasta, zise el, intinzandu-se in toata voia. Cat de bine ne-ar prinde acum o bucata buna de carnat pe care sa-l frigem pe jaraticul asta incins.
Nici nu apuca sa ispraveasca bine vorba, cand vazu venind spre el, din spatele vetrei, un carnat lung, lung, care incepu a se incolaci ca un sarpe pe jaraticul incins.
La vederea lui, femeia scoase un strigat, banuind ca una din cele trei dorinte se si implinise. Apoi se porni sa-l ocarasca pe bietul barbat, cum ii venea la gura.
- Prostule! urla ea inciudata. Ai fi putut sa-ti doresti niste vesminte bogate, pietre pretioase sau poate chiar o imparatie, dar tie nu ti-a cerut inima decat un pacatos de carnat.
- Da, asa e! Ai dreptate, nevasta. imi dau seama ca am gresit, ii raspunse Blaise. Am facut o mare prostie. Doamne, cat de natang am fost! Dar lasa, lasa! A doua oara voi sti ce sa-mi doresc.
- Bine, bine! Sa te vedem! Nu mai stiu, zau, ce sa spun! Dar prost trebuie sa fie cineva ca sa-si doreasca asa ceva.
Sotul nu se lasa mai prejos, se infurie si, cuprins de manie, incepu sa-si verse necazul asupra femeii:
- Of, pana cand o sa sufar cu atatea de pe urma ta? Afurisita ce esti! Spanzura-ti-s-ar carnatul de varful nasului, sa-i simti si tu macar aroma.
Dar nici nu-i iesi bine vorba din gura, ca ruga i se implini. Carnatul sarise de la locul lui si se agatase frumos de varful nasului femeii, care tuna si fulgera de manie.
Minunea aceasta noua il infurie si mai mult pe sarmanul Blaise.
„Ia te uita! isi spunea el. Fanchon era pana acum o femeie atragatoare, foarte draguta chiar, dar podoaba aceasta caraghioasa nu poate s-o infrumuseteze, ba, dimpotriva, o urateste de-a binelea.” si bietul Blaise cazu pe ganduri, nemaistiind ce sa faca.
„Dupa o nenorocire atat de mare, as putea sa cer o coroana regala, cu a treia dorinta ce mi-a ramas, gandi el, dar de data asta va trebui sa-mi fac bine socoteala. Cum mi-ar sta mie, rege, sa am alaturi o regina cu un nas de-un cot? Dar, ia stai putin. N-ar fi mai bine s-o intreb pe ea? Sa hotarasca singura daca i-ar placea sa fie o nobila printesa cu nasul de un cot sau ar prefera sa ramana o simpla nevasta de padurar, cu nasul pe care il avea pana acum?”
Si-asa facu Blaise.
Se sfatui cu Fanchon, care la randul ei se sfatui cu sine insasi. Si cu toate ca stia foarte bine cat pretuieste o coroana princiara, mai stia si ca o printesa, daca n-are altceva, trebuie sa aiba macar un nas frumos!
Sa nu va mire, dar, ca Fanchon prefera sa poarte mai departe pe cap basmaua ei de taranca decat o coroana princiara si un nas de un cot.
Iata de ce padurarul nostru nu-si schimba nici starea, nici felul de viata, nu ajunse nici domn mare, nu-si umplu nici chimirul cu bani, ci se multumi sa foloseasca ultima lui dorinta, rugand cerul sa nu-i dea altceva decat nasul pe care il avusese nevasta-sa pana atunci.
Fanchon isi recapata nasul dinainte, si-amandoi isi inchipuira ca totul n-a fost decat un vis si stropira cu vinul pastrat pentru zile mari carnatul care sfaraia si se rumenea frumos pe carbunii incinsi din vatra.


Articole asemanatoare din blogul „Povesti pentru copii”:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi