Mama Holle - Poveste de Fratii Grimm

Mama Holle (Frau Holle) este o poveste populara germana culeasa de Fratii Grimm si publicata pentru intaia oara in 1812, in cartea "Povesti pentru copii si familie". Este remarcabila asemanarea cu povestea populara romaneasca "Fata babei si fata mosului", preluata si rescrisa magistral de Ion Creanga.

Se presupune ca Holle, Holla, Holda sau Hulda a fost o straveche zeita germanica anterioara panteonului germanic ce includea zeitati precum Odin, Thor, Freya si Loki, reprezentand o continuare traditiilor pre-indo-europene din Eurpa Neolitica. Pe masura ce crestinismul a  inlocuit incet dar sigur paganismul scandinav in timpul Evului Mediu timpuriu, multe din stravechile traditii au fost asimilate in cele catolice. La sfarsitul Evului Mediu, paganismul scandinav era aproape complet marginalizat, supravietuind mai ales in povestile din folclor.
In foclorul germanic precrestin, Hulda este asociata cu Perchta, o divinitate ce locuia in strafundurile fantanilor, calatorea cu o caruta si avea meritul de a-i fi invatat pe oameni mestesugul de a-si face haine din in. Hulda era zeita la care mergeau toti copii morti in pruncie, fiind cunoscuta atat ca Darth Großmutter (Bunica intunecata), cat si ca Weisse Frau (Doamna alba), elemente ce sunt adeseori prezente in povestile Fratilor Grimm. Conexiunea ei cu lumea spiritelor prin magia toarcerii si tesutului a asociat-o cu vrajitoria in floclorul catolic german.

A fost odata o vaduva ce avea doua fiice; una din ele era frumosa si harnica, si alta urata si lenesa. Cu toate acestea, mama o iubea mai mult pe fata urata si lenesa pentru ca era propria ei fiica, iar pe cealalalta, care era fiica ei vitrega, o punea sa faca toata treaba din casa, asemeni unei Cenusarese a familiei. Mama vitrega o trimitea in fiecare zi sa stea langa fantana de pe drumul cel mare, unde depana firele de ata pana cand ii sangerau degetele. Intr-o zi s-a intamplat ca niste picaturi de sange sa cada pe fus, iar atunci cand fata s-a aplecat deasupra fantanii pentru a le spala, fusul i-a scapat din mana si a cazut in adancurile fantanii. A fugit plangand de indata catre casa, pentru a se vaita de nenorocul ei, insa mama vitrega i-a vorbit cu asprime, si, dupa ce a certat-o cu strasnicie, i-a spus cu rautate in glas, "Daca tot ai scapat fusul in fantana, ai face bine sa te duci dupa el si sa-l aduci inapoi."

Fata s-a intors la fantana si, nestiind ce sa faca, a cazut, in cele din urma, prada disperarii, si s-a aruncat in apa dupa fus.

Atunci cand s-a trezit, ca dintr-un lesin, nu si-a amintit nimic din ce se intamplase dupa ce se aruncase in fantana, si a descoperit ca se afla in mijlocul unei frumoase si insorite pajisti, impodobite cu nenumarate flori ce isi indreptau capetele cu petale multicolore in toate directiile.

A pasit peste inverzita pajiste si a ajuns, pana la urma, in fata unui cuptor plin de paine, din care franzelele au pornit a striga catre ea, "Scoate-ne afara, scoate-ne afara, ca de nu, vai de noi, ne vom transforma in cenusa; stam la copt de prea multa vreme!" Fata a luat in maini lopata brutarului si le-a scos pe toate din cuptor.

Dupa ce a mai mers putin, a ajuns in fata unui mar plin cu fructe. "Scutura-ma, scutura-ma, te rog", a strigat pomul; "toate merele mele sunt coapte!" Ea a scuturat copacul si merele au cazut din crengi asemeni unei ploi torentiale; a continuat, totusi, sa il scuture pana cand nu a mai ramas nici un mar in ramuri. Apoi, a adunat cu grija merele intr-o gramada, si si-a vazut mai departe de drum.

Urmatorul lucru peste care a dat a fost o casuta, de la fereastra careia privea afara o batrana ce avea niste dinti atat de lungi incat fata s-a speriat si a dat sa fuga indarat. Femeia cea varstnica a chemat-o insa la ea, "De ce ti-e frica, draga copila? Vino sa stai cu mine; daca imi faci asa cum trebuie toate treburile din casa te voi face foarte fericita. Trebuie sa fii foarte atenta sa imi faci patul asa cum se cuvine, si sa il scuturi intotdeuna cat poti de tare , astfel incat sa zboare din el penele prin aer; in acest fel, se va zice jos, in lume, "iata ca ninge", caci eu sunt Mama Holle. Batrana i-a vorbit cu atata bunatate, incat fata si-a adunat curajul si a incuviintat sa intre in slujba ei.

A avut grija sa faca totul asa cum ii cerea batrana si , de fiecare data, scutura patul din toata puterea, in asa fel incat penele zburau din el asemeni unor fulgi de nea. Femeia cea varstnica era la fel buna precum vorba sa: nu i-a vorbit niciodata cu manie, si ii dadea in fiecare zi sa manance carne prajita si fiarta.

Fata a ramas asadar la Mama Holle, insa, dupa o vreme, a inceput sa fie din ce in ce mai nefericita. La inceput nu si-a dat seama de ce se simtea trista, insa apoi a inteles ca ii era dor de casa ei, desi se simtea de o mie de ori mai bine cu Mama Holle decat cu mama si sora ei. Dupa ce a mai trecut un timp, s-a dus la Mama Holle si i-a zis, "Imi este atata de dor de casa incat nu mai pot ramane la tine. Desi sunt foarte fericita aici, trebuie sa ma intorc la familia mea."

Mama Holle i-a raspuns, "Este bine ca vrei sa te intorci la rudele tale, si m-ai slujit atat de bine si de credincios, incat te voi duce acasa eu insami."

Dupa aceea, a luat-o de mana si a condus-o pana la o mare poarta. Poarta s-a deschis, si, in vreme ce fata a trecut prin ea, a simtit cazand peste dansa o ploaie de aur. Aurul s-a lipit de trupul ei, ajungand astfel sa fie acoperita cu stralucirea lui din cap pana la picioare.

"Aceasta este o rasplata pentru harnicia ta", i-a zis Mama Holle, si, in timp ce ii vorbea, i-a dat fusul dupa care sarise in fantana.

Apoi, poarta s-a inchis, iar fata s-a trezit din nou in lumea ei, in apropiere de casa maica-si. Atunci cand a intrat in curte, cocosul s-a catarat pe fantana si a inceput sa strige:

"Cucurigu, cucurigu, uite cine vine!
Fata ta de aur s-a-ntors la tine!"

Fata a mers la mama si sora ei, care, vazand-o atat de bogat acoperita cu aur, au intamplinat-o cu bucurie. Ea le-a povestit tot ce se intamplase, iar atunci cand mama vitrega a auzit cum ajunsese sa aiba o asa de mare bogatie, s-a gandit ca ar trebui ca ar trebui sa isi incerce norocul si fata ei cea urata si lenesa. Zis si facut. A trimis-o asadar si pe ea sa stea langa fantana cu un fus, iar fata si-a bagat mana intr-un tufis tepos si s-a intepat, astfel incat sa ii curga putin sange pe fus; apoi, a aruncat fusul in fantana si a sarit si ea dupa el in apa.

La fel ca si sora ei, s-a trezit pe o frumoasa pajiste, si a mers pana cand a dat peste cuptor. "Scoate-ne afara, scoate-ne afara, ca de nu, vai de noi, ne vom transforma in cenusa; stam la copt de prea multa vreme!", au strigat franzelele. Fata cea lenesa le-a raspuns, "Chiar credeti ca am sa-mi murdaresc mainile pentru voi?" si a plecat mai departe.

Curand a ajuns in dreptul marului. "Scutura-ma, scutura-ma, te rog", a strigat pomul; "toate merele mele sunt coapte!" Fata insa i-a zis, "Bine ca mi-ai spus, putea sa-mi cada in cap unul din merele tale," si a mers mai departe.

In cele din urma, a ajuns la Mama Holle, si pentru ca auzise de dintii lungi ai acesteia de la sora ei, nu s-a speriat de ei, si s-a pus degraba in slujba batranei.

In prima zi, ea a fost foarte supusa si harnica, si s-a straduit sa-i faca totul pe plac Mamei Holle, pentru ca se gandea la aurul pe care-l va primi in schimb. A doua zi, a inceput, totusi, sa o lase mai moale cu munca, iar in a treia zi a devenit si mai lenesa. A inceput sa intarzie in pat dimineata, refuzand sa se mai trezeasca devreme. Mai mult decat atat, nu a mai facut patul batranei asa cum trebuia, si a uitat sa-l scuture astfel incat fulgii sa zboare prin aer asemeni fulgilor de nea. Pana la urma, Mama Holle s-a saturat de ea si i-a zis ca poate sa plece. Fata cea lenesa a fost nemaipomenit de incantata cand a auzit asta, gadind in sinea ei, "In curand voi avea o multime de aur!" Mama Holle a condus-o, la fel ca si pe sora ei, pana la poarta cea mare, dar in timp ce trecea prin ea, in locul ploii de aur i-a cazut in cap o galeata cu catran.

"Aceasta este plata pentru serviciile tale," i-a zis batrana, si a inchis poarta.

In acest fel, fata lenesa a ajuns acasa acoperita de catran, iar cocosul de pe fantana a strigat:

"Cucurigu, cucurigu, uite cine vine!
Fata ta cea murdara s-a-ntors la tine!"

Oricat si orice a  incercat, fata cea lenesa nu a mai putut sa isi dea jos catranul de pe ea, si a ramas cu el lipit de trup atata vreme cat a avut de trait.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Mama si lupul – Fabula de Esop

Cele 12 printese dansatoare – Poveste de Fratii Grimm

Povestea unei mame, de Hans Christian Andersen

Comentarii