Norocul omului- Snoava populara


Norocul omului  este o snoava diferita de cea a lui Ion Creanga, chiar daca in ea este vorba de Lenesul lenesilor..
Lenea dupa cum  stii, nu este rasplatita decat cu rau... Asa ca pune mana   pe mouse, si citeste snoava!

A fost odata un om tare lenes.
Si de lenes ce era, facea mucegai pamantul pe care pasea. Astepta sa-i pice totul mura-n gura, ba inca, daca se putea, sa si mestece cineva in locul lui.
Si apoi, stiti vorba ceea: „Odata ce il cuprinde pe om lenea, hop! si saracia i se urca în spinare.”
Asa si cu omul nostru.

Ajuns la sapa de lemn, ce se gandeste el?
„Ia sa ma duc eu la Zana Ursitoare, sa-mi dea o alta soarta, ca sa nu mai muncesc de acum inainte! Sa fie sarbatori mai in fiece zi si numai o zi de lucru sa ramana.
Iar atunci sa se nimereasca sa fie vreo nunta.”
Zis si facut. A pus lenesul traista în bat si s-a dus sa-si caute norocul.
A mers el cat a mers si, cand sa treaca o padure, vede un lup pricajit si fara blana, ca vai de el.
- Unde te duci, om bun? ii intreba lupul.
- Ma duc la Zana Ursitoare sa-mi caut norocul, sa-mi spuna cum sa traiesc si eu mai bine pe lume.
- Daca te duci la Zana Ursitoare dupa noroc, se ruga atunci lupul, intreab-o, rogu-te, si ce sa fac eu ca sa-mi creasca blana. Ca de cand ma stiu n-am fir de par pe mine.
- Bine, lupule, voi intreba.

A plecat lenesul mai departe si, cum mergea el asa, vede un butuc de vie, cu frunzele ingalbenite si ofilite.
- Incotro, om bun? il intreba vita-de-vie, cu glas omenesc.
- La Zana Ursitoare.
- Ce sa faci?
- Sa-i cer o alta soarta, sa-mi dea noroc, sa nu mai muncesc si sa traiesc precum boierii, fara grija zilei de maine.
- Daca te duci la ea, sa intrebi, rogu-te, si de mine ce sa fac sa-mi creasca frunzele verzi si sanatoase.
- O intreb, de ce sa n-o intreb, zise drumetul si porni mai departe.

Dupa ce mai merse el iar ce mai merse, ajunse la un rau. Cand, deodata, numai ce sare din apa un peste mare, cu o ditai gusa, si ii face semn drumetului:
- Fa-te mai incoace, om bun! Omul se apropie, mirat, sa asculte.
- Încotro tii calea?
- Ma duc la Zana Ursitoare.
- Ce sa faci?
- Sa-mi aflu norocul, sa stiu cum sa traiesc de azi inainte.
- Daca te duci la Zana Ursitoare, sa intrebi, rogu-te, si de mine, ce sa fac sa scap de gusa asta, ca pe zi ce trece creste tot mai mare.
- Bine, o s-o intreb, cum de nu.

Merse lenesul mai departe cat merse si, intr-o poiana, nimeri la un izvor. Iar langa izvor sedea o mandrete de fata, in rochie alba si cu o coronita de flori pe cap.
- Incotro ti-e calea, drumetule?
- La Zana Ursitoare.
- Ai facut cale lunga de cand te-ai pornit?
- Lunga cale, ce mai vorba!
- Si ce-ai vazut pe drum, venind incoace?
- Pai, ce sa vad? Ia, un lup fara blana!
- Si ce ti-a spus lupul?
- Cand a aflat unde ma duc, m-a rugat sa intreb ce sa faca sa-i creasca parul.
- Sa-i spui sa manance inima de om lenes si neispravit si atunci are sa-i creasca numaidecat blana. si ce altceva ai mai vazut?
- Un butuc de vie cu frunzele vestede. si el m-a rugat sa intreb ce sa faca sa-i creasca frunzele verzi.
- Sa-i spui ca la radacina lui, strabunii au ingropat un urcior cu galbeni. si daca se va gasi cineva sa scoata urciorul acela cu galbeni de la radacina, vita-de-vie o sa inverzeasca si o sa rodeasca.

Drumetul lua aminte la spusele fetei.
- Altceva ce-ai mai vazut?
- Un peste mare, cu o cogeamite gusa. si nu stia bietul ce sa faca sa scape de ea.
- Gusa pestelui e plina cu nestemate si daca s-ar gasi cineva sa-i taie gusa, l-ar usura de povara.
- Asa… Ei, atunci i-oi spune si lui, zise omul.
- Acum fa bine si ia calea inapoi!
- Cum sa ma duc inapoi? Ca doar m-am pornit sa-mi aflu norocul.
- Du-te inapoi, omule, pe drumul pe care ai venit, caci norocul te va intalni în cale si, de vei avea cap pe umeri, vei huzuri. Iar de nu – nimeni altul nu va fi de vina, decat tu insuti.
Ei, si se porni lenesul nostru inapoi.
A mers si iar a mers, pana ce a ajuns la rau. Acolo, pestele ii sari inainte.
- Ei, ce ti-a spus Zana Ursitoare?
- A spus ca gusa ta e plina cu pietre scumpe si daca s-ar gasi cineva sa-ti taie gusa, ai scapa de necaz.
- Apoi, fa-ti pomana, se ruga atunci pestele, taie-mi gusa si ia-ti rasplata nestematele.
- Ba, zise lenesul, nu pot. Ma grabesc, ca ma asteapta norocul in cale si asa voi avea oricum de toate.
Merse el mai departe ce merse si dadu iar peste vita-de-vie, care ii facu semn sa opreasca.
- Ei, om bun, ai fost la Zana Ursitoare?
- Fost!
- Si ce ti-a spus?
- A spus ca sub tine e ingropat un urcior cu galbeni, care incurca radacinile, nu le lasa sa se intinda si de aceea nu poti creste.
- Daca-i asa, fii atat de bun si scoate tu urciorul cu galbeni! Mie imi faci un bine, iar tu ai buna plata!
- Ba, zise lenesul, la ce bun sa sap, sa ma ostenesc? Ma grabesc, ca ma asteapta norocul in cale si asa voi avea de toate.
Si iar se porni drumetul si merse si iar merse, pana se intalni cu lupul.
- Ei, ai intrebat de mine? zise acesta cand il vazu.
- Intrebat.
- Si ce a spus sa fac, ca sa-mi creasca blana?
- A spus sa mananci inima de om lenes si neispravit. Auzind asta, lupului nu-i venea sa-si creada urechilor.
- Si ce ai mai vazut, mai intreba el, ce ai mai auzit? Pe unde ai mai fost?
- Ce sa vad? Un butuc de vie vestejit. Are un urcior cu galbeni ingropat dedesubt, care ii incurca radacinile si nu-l lasa sa creasca. Ma tot ruga pe mine sa sap, sa scot banii. Da’ eu stiu ca ma asteapta norocul in cale, la ce sa ma trudesc?
- Si ce inca ai mai vazut?
- Am vazut un peste mare, cu ditamai gusa, plina cu nestemate. Si mi-a spus pestele sa-i tai gusa sa iau pietrele, ca sa-l scap de necaz. Da’ eu, daca am avut graba, am trecut mai departe.
Si iar sta lupul si isi aminteste vorba veche:
„Cel ce umbla fara treaba dovedeste minte slaba”.
- Mai lenes om si mai prost ca tine nu-i altul, zise atunci lupul. Nu te-ai ostenit sa scoti un urcior cu galbeni, n-ai vrut nici sa tai gusa pestelui, sa iei pietrele scumpe. Cu bogatia asta puteai huzuri pana la adanci batraneti!
Si unde nu s-a repezit lupul la omul cel lenes si neispravit si pe data l-a mancat.

Iar de la aceasta intamplare a ramas si vorba: „Cine asteapta mura in gura nu ajunge zile bune, caci norocul e asa cum si-l face omul”.
Previous Post
Next Post

0 comments: