Sicriul de sticla - Poveste de fratii Grimm (II)


Cea de-a doua parte a basmului Sicriul de sticla de Fratii Grimm continua cu povestirea misterioasei si frumoasei fete despre viata ei...

"Sunt fiica unui bogat conte. Parintii mi-au murit in frageda copilarie si m-au lasat, pe patul de moarte, in grija fratelui meu mai mare, care s-a ocupat de cresterea mea. Ne iubeam atat de mult unul pe celalalt si ne asemanam atat de tare in felul de a gandi si gusturile noastre incat am hotarat sa nu ne casatorim, ci sa ramanem impreuna pana la capatul vietilor noastre. In caminul nostru nu ne lipseau tovarasii; vecini si prieteni soseau adesea sa ne viziteze, iar noi primeam cu draga inima pe oricine ne calca in casa. Asa s-a facut ca intr-o seara a venit calare la castelul nostru un strain care, sub pretextul ca este prea ostenit pentru a calatori mai departe, ne-a cerut gazduire pentru o noapte. I-am satisfacut dorinta cu mare placere, iar el ne-a incantat din plin in timpul mesei cu o conversatie impletita cu minunate istorioare. Fratelui meu i-a placut atat de mult acest strain incat l-a rugat sa mai ramana cateva zile cu noi, propunere pe care a acceptat-o dupa o scurta ezitare.
Nu ne-am ridicat de la masa decat noaptea tarziu, strainul a fost condus la o camera de oaspeti, iar eu, obosita fiind peste masura, m-am grabit sa ma intind in patul meu moale. Nu atipisem decat de cateva clipe cand am fost trezita de sunetul slab si minunat al unui cantec. Pentru ca nu stiam de unde vine, am vrut sa imi chem servitoarea ce dormea in odaia alaturata, insa, spre marea mea surpriza, am descoperit ca vorbirea imi fusese rapita de o necunoscuta putere. M-am simtit ca si cum asupra pieptului meu ar fi apasat un intreg munte, fiind neputincioasa astfel sa scot cel mai mic sunet. In aceasta vreme, am zarit la lumina lampii de noapte cum strainul intra in camera mea prin doua usi ce fusesera bine ferecate. A venit la mine si mi-a spus ca prin forta magiei ce o stapanea a dat nastere aceleui frumos cantec si a descuiat usile bine inchise pentru a sosi la mine si a-mi oferi mana si inima sa. Dezgustul meu fata de felul cum isi folosea puterile vrajitoresti a fost atat de coplesitor incat nu i-am adresat nici un cuvant. A ramas mult timp langa mine, fara a misca, asteptand pare-se un raspuns favorabil, dar am continuat sa pastrez tacerea, asa ca mi-a declarat, plin de manie, ca se va razbuna pe mine si va gasi o cale de a-mi pedepsi mandria, dupa care a parasit camera.  Am avut, in continuare, parte de o noapte agitata si n-am putut adormi decat spre dimineata. Atunci cand m-am trezit, am alergat de indata la fratele meu, insa nu era in odaia sa, iar servitorii mi-au zis ca plecase la vanatoare cu strainul inca din zori.

Am banuit ca nu ma puteam astepta la nimic bun, asa ca m-am imbracat in graba, am poruncit sa se puna saua pe iapa mea, si, intovarasita de unul din slujitori, am pornit in galop spre padure. Servitorul a cazut impreuna cu calul sau si nu m-a mai putut urma pentru ca al sau armasar isi rupese un picior. Mi-am continuat drumul fara a ma opri si, peste cateva minute, l-am zarit pe strain venind catre mine impreuna cu un frumos cerb al carui gat il tinea intr-un lat. L-am intrebat unde il lasase pe fratele meu si unde gasise cerbul din ai carui ochi mari izvora un potop de lacrimi. In loc sa-mi raspunda, a inceput sa rada in hohote. Infuriata de purtarea sa, am scos pistolul si am tras in el; glontul insa a ricosat din pieptul sau si a patruns in capul iepei mele. Am cazut la pamant, iar strainul a murmurat cateva vorbe care m-au facut sa imi pierd cunostiinta.

Atunci cand mi-am revenit in simtiri, m-am gasit in aceasta sala subpamanteana, in sicriul de sticla. Vrajitorul si-a facut aparitia si mi-a spus ca imi transformase fratele intr-un cerb, ca imi micsoare castelul si acareturile sale prin magia sa, si il inchisese intr-un cufar de sticla, si ca imi prefacuse servitorii intr-un fum albastrui pe care il pusese in niste vase de sticla. Apoi, a adaugat ca daca acceptam sa ii fiu sotie, ii era usor sa prechimbe totul inapoi, neavand altceva de facut decat sa deschida cufarul si vasele de sticla. Nu am rostit nici un cuvant, le fel cum facusem si intaia data, iar el s-a facut nevazut, lasandu-ma in inchisoarea mea, in care ma fost cotropita de un nesfarsit somn. Printre visele ce mi s-au perindat prin minte, cel mai frumos era acela in care un tanar indraznet reusea sa ajunga pana la mine si ma elibera, iar cand am deschis astazi ochii si te-am vazut, am stiut ca visul mi se implineste. Ajuta-ma sa realizez si celelalte vise ale mele. Mai intai, sa ducem cufarul in care este inchis castelul meu pe piatra lata din mijlocul salii."
De indata ce au facut acest lucru, piatra a inceput sa se inalte impreuna cu fata si croitorul, a ajuns in sala de deasupra si, de acolo, cei doi au iesit cu cufarul sub cerul liber. Fata a dat deoparte capacul cufarului si, ca intr-o minune, castelul, casele si fermele din jurul sau au crescut, si au tot crescut, si s-au intins de-a lungul si de-a latul pamantului. Dupa asta, croitorul si fata s-au intors in sala subterana si au adus afara vasele umplute cu fumul albastrui. Abia le-au deschis ca fumul a si iesit din ele, preschimbandu-se in oameni vii, pe care fata i-a recunoscut a fi servitorii sai. Bucuria ei a fost si mai mare atunci cand fratele sau, care il omorase pe vrajitorul transformat in bivol, a iesit din padure, indreptandu-se catre ei, dupa ce capatase iarasi trup de om. In aceeasi zi, frumoasa fata s-a tinut de cuvant si s-a casatorit cu norocosul croitor in fata altarului bisericii.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Alba ca zapada si Rosie ca Trandafirul de Fratii Grimm

Regele broasca sau Heinrich cel din fier - Poveste de Fratii Grimm

Sicriul de sticla - Poveste de Fratii Grimm (I)
Previous Post
Next Post

0 comments: