Sicriul de sticla - Poveste de Fratii Grimm (I)

Povestea "Sicriul de sticla" de Fratii Grimm a fost inclusa de Andrew Lang in "Cartea verde a basmelor", sub numele de "Sicriul de cristal".  Dupa cum veti descoperi singuri, citind randurile de mai jos, revine in aceasta poveste binecunoscutul motiv al "frumoasei adormite", intalnit atat la Fratii Grimm cat si la Charles Perrault.

Sicriul de sticlă, partea I, poveste de Frații Grimm

Sa nu spuna cineva ca un biet croitor nu poate face lucruri marete si ca nu poate castiga mari onoruri. Tot ce are nevoie pentru asta este sa mearga la potocovarul potrivit si, mai important decat orice, sa aiba noroc. O iscusita calfa de croitor a pornit odata intr-o calatorie si, ajungand in mijlocul unei paduri dese, s-a indepartat de drum si s-a ratacit. Curand s-a facut noapte, asa ca nu i-a ramas nimic altceva de facut decat sa isi caute in acea salbaticie un loc de dormit. Putea foarte bine sa se intinda pe un pat de muschi moale si catifelat, dar teama fata de animalele salbatice nu i-a dat liniste, vazandu-se silit sa isi petreaca noaptea intr-un copac. A gasit un inalt stejar, s-a catarat in varful lui, si a multumit Domnului ca isi luase cu el fierul de calcat pentru ca, altminteri, vantul puternic l-ar fi smuls cu usurinta din copac.

Dupa ce a petrecut cateva ore in intuneric, nu fara frica in suflet si tremuraturi in trup, a zarit la mica distanta de stejar sclipirea unei luminite si, gandindu-se ca in acel loc era o asezare omeneasca, unde-i putea fi mai bine decat printre crengi, a coborat cu grija din copac si mers catre acea lumina. A ajuns astfel pana la o mica coliba, facuta din stuf impletit cu trestie. A ciocanit plin de indrazneala, usa s-a deschis si a dat nas in nas pe prag cu un micut mos cu parul alb, imbracat cu o haina alcatuita din petice pestrite cusute laolalta. "Cine esti si ce vrei de la mine?" a intrebat batranul, pe un ton morocanos. "Sunt un sarman croitor," a raspuns el, "pe care noaptea l-a prins in salbaticie, si te rog sa ma gazduiesti pentru o noapte." "Vezi-ti de drum," i-a zis mosul cel ursuz, "nu vreau sa am de a face cu vagabonzii." Dupa ce a rostit aceste cuvinte, a dat sa inchida usa, dar croitorul l-a tinut atat de strans de poalele hainei si s-a rugat atat de induiosator de el incat batranului, care nu era deloc asa de rau la suflet cum voia sa para, i s-a inmuiat inima si l-a primit in coliba, dandu-i ceva sa manance si indreptandu-l catre un pat moale si caldut dintr-un ungher al camerei.

Istovitul croitor nu a avut nevoie sa fie leganat pentru a atipi, si a adormit bustean pana dimineata, neridicandu-se nici atunci din pat daca nu ar fi fost trezit de o mare larma. Niste asurzitoare urlete si ragete se faceau auzite prin peretii subtiri ai colibei. Insufletit de un nestavilit curaj, crotorul a sarit in picioare, si-a imbracat in graba hainele si a zbughit-o pe usa afara. In apropierea casei a dat ochii cu un urias bivol negru si un frumos si voinic cerb ce se pregateau a se infrunta. S-au repezit unul catre celalalt cu o atat de mare furie incat pamantul a bubuit sub picioarele lor iar vazduhul a rasunat de strigatele lor razboinice. Catva timp, nu s-a putut deslusi care din cele doua animale urma a iesi invingatoare. In cele din urma, cerbul si-a infipt coarnele in trupul dusmanului sau, iar bivolul a cazut la pamant slobozind un infricosator urlet, fiind apoi nimicit intru totul de cateva alte lovituri ale cerbului.

Croitorul, ce urmarise lupta cuprins de uimire, a ramas nemiscat ca o stana de piatra cand, deodata, cerbul a sarit in fata sa si, inainte de a schita vreun gest pentru a scapa, l-a prins ca intr-o capcana intre coarnele sale imense. Fara a mai avea timp sa-si adune gandurile, omul s-a vazut purtat intr-o goana fulgeratoare peste pamant si stanci, munti si vai, paduri si campuri. S-a agatat cat a putut de strans cu amandoua mainile de varful coarnelor si s-a lasat in voia sortii. Pana la urma, cerbul s-a oprit in fata unui perete de piatra si l-a lasat, cu blandete, pe croitor sa coboare pe pamant. Mai mult mort decat viu, croitorul a avut nevoie de niscaiva vreme ca sa-si vina in simtiri. Cand s-a inzdravenit cat de cat, cerbul, care statuse langa el, si-a repezit coarnele cu atata putere intr-o usa din stanca incat aceasta s-a deschis cu un trosnet, fiind cat pe ce sa iasa din tatani. Flacari uriase au izbucnit in afara, dupa care a urmat un fum gros, ce l-a facut sa il piarda din vedere pe cerb. Croitorul nu stia ce sa faca, daca sa plece sau nu din acel loc izolat pentru a reveni in mijlocul oamenilor. In timp ce statea pe ganduri, o voce a rasunat dinauntrul stancii, spunandu-i, "Intra fara frica, caci nu ti se va intampla nimic rau." El a sovait putin, dar imboldit de o misterioara forta, a ascultat de acel glas si a trecut dincolo de usa din fier intr-o intinsa si inalta sala, cu podeaua, tavanul si peretii din pietre patrate, pe care erau cioplite niste litere ciudate, cum nu vazuse vreodata in viata sa. S-a uitat in jur plin de admiratie si a fost pe punctul de a iesi afara cand din nou s-a auzit vocea de mai inainte, "Paseste pe piatra din mijlocul salii si mare noroc te va astepta!

Sicriul de sticlă- partea a II-a de Fratii Grimm

Curajul i-a dat iarasi ghes croitorului, care s-a indreptat chiar acolo unde il indruma glasul. Piatra a inceput sa se miste sub picioarele sale, si s-a scufundat lin in adancuri. Atunci cand a simtit ca este iarasi nemiscata, s-a uitat imprejur si a vazut o sala cu o marime asemanatoare celei dintai. Aici era lucruri si mai minunate. In pereti erau taiate firide in care erau asezate vase din sticla transparenta umplute cu o licoare colorata sau cu un gaz albastrui. Pe podeaua salii, in parti opuse, se aflau doua mari cufere din sticla ce i-au starnit de indata curiozitatea. S-a dus la unul dintre ele si a zarit inauntru ceva ce parea a fi un castel inconjurat de ferme, graduri, hambare si o multime de alte lucruri minunate. Totul era foarte mic, dar nemaipomenit de ingrijit si delicat lucrat, parand a fi sculptat de o mana dibace, cu o foarte mare atentie.

Ar mai fi intarziat multa vreme cu privirea atintita asupra acelei deosebite lucrari daca vocea nu s-ar fi facut iarasi auzita, poruncindu-i sa se intoarca si sa se uite la cufarul de sticla din cealalta parte. Mare i-a fost uimirea si incantarea cand a deslusit in el o fata de o neinchipuita frumusete! Statea intinsa ca si cum ar fi fost adormita, infasurata in parul ei lung ca intr-un pretios vestmant. Croitorul s-a uita la acea fermecatoare fiinta cu inima-i batandu-i tare in piept de infiorare, cand, pe neasteptate, ea si-a deschis ochii si a tresarit bucuroasa la vederea lui. "Slava cerurilor," a strigat ea, "mantuirea mea este pe-aproape! Repede, repede, ajuta-ma sa ies din sicriu. Daca tragi indarat de zavorul sicriului de sticla, voi fi in sfarsit libera!" Croitorul s-a supus fara zabava, si fata a ridicat imediat capacul de sticla, a iesit din sicriu si s-a dus intr-un colt al salii, imbracand acolo o larga mantie. Apoi, s-a asezat pe o stanca, l-a chemat langa ea pe tanarul croitor, si, dupa ce l-a sarutat fierbinte pe buze, i-a zis, "Mult asteptatul meu eliberator, bunul Dumnezeu te-a calauzit pana la mine pentru a pune capat suferintelor mele. In aceeasi zi cand ele se sfarzesc, incepe fericirea ta. Tu esti sotul sorocit de Ceruri pentru mine si-ti vei petrece viata intr-o neadumbrita bucurie, iubit de mine si daruit cu toate bogatiile pamantesti. Aseza-te langa mine si asculta povestea vietii mele."

Copyright  traducere © copiipovesti.ro

Cei 12 servitori lenesi – Poveste de Fratii Grimm

Cele sase lebede – Poveste de Fratii Grimm

Alba ca Zapada si Rosie ca Trandafirul de Fratii Grimm

Comentarii