Trandafirul Mosului - Poveste de Iulia Hasdeu

In tineretea ei inteleapta, Iulia Hasdeu a faurit in povestea Trandafirul Mosului o  oglinda putin confortabila, dar plina de invataminte, pentru unii din batranii sau bunicii nostri iubiti, ce se incapataneaza a fereca numai pentru ei o frumusete ce nu se lasa inchisa in nici un fel seifuri sau gradini secrete.

A fost odata un mos numit Mos Stan; el era foarte batran, dar parea fericit; avea o casuta cu o gradinita minunata. Dar, minune mare! Mosul nu lucra niciodata,nu facea niciodata nimic; sta, se plimba sau dormea, dar nu-l vedeai lucrand deloc. Taranii se gandeau, se socoteau: ce-o fi asta? Nu stia nimeni.

Intr-o zi venira doi baieti - fiii arendasulu i- Ion si Vlad si intrand in gradina il gasira pe mos, care se plimba fluierand.
- Ei, buna ziua, mosule! strigara baietii sarind si alergand; ce mai faci ?
- Multumim, baieti, dar voi ce vreti?
- O radacina de marar sa ne dai, te roaga mama, raspunse Vlad.
- Ei, luati cat vreti, zise mosul fara a se uita la copii.
- Cum cat vrem? Mama a spus: o radacina, noi luam o radacina, mai zise Ion. Haidem ca sa cautam, Vlade, doar om gasi-o noi. Si cautand, nu bagara de seama ca Mos Stan se tot invartea pe langa o floare, pe langa un trandafir alb, frumos de-ti lua ochii. In fine, cautand, Vlad observa ca mosul ascundea ceva; se apropie de el, se uita peste umarul lui si incepu sa strige:
- Ioane, Ioane, vino iute! Vezi ce trandafir frumos? O, e minunat!
- Taci, pacatosule! racni mosul dandu-i branci; nu te uita la trandafirul meu ca o patesti!
- Dar de ce, mosicule? Eu nu-i fac nimic, pacatele mele! Numai m-am uitat la dansul.
- Fugi de-aci, narodule, ca-ti dau una! mai striga mosul infuriat. Plecati, sa nu va mai vad!
- Ei, iete ca plecam! mai zisera copiii speriati si plecara-n fuga mare.
Mosul, dupa ce plecara copiii, se intoarse cu jale spre frumosul trandafir:
- Vai, te-au descoperit, floarea vietii mele! zise el. Ce pacat! Dar daca te vo rfura?
- Nu, raspunse trandafirul, tu esti un om nebun, un batran rautacios. Eu iti fac tot binele de care te multumesti astazi. Fara mine ai fi sarac, ai fi nenorocit; eu iti dau bogatie, fericire, sanatate si toate acestea cu conditia sa fii bun, bland, sa ma tii la tine in gradina si sa ma uzi de douasprezece ori pe zi. Tu nu implinesti nici una din aceste conditii;
 mai intai nu esti nici bun, nici bland. Nu dai la saraci, nu faci milostenie; toate le dai pentru bani, cu toate ca nu dai nici un ban pe nimic. Mai adineauri chiar, cum te-ai purtat cu baietii aceia care nu ti-au facut nimic?
- Ba, mi-au facut: s-au uitat la tine!
- Ei, si ce rau fac cu asta ?! Ei m-au privit, m-au admirat; facutu-ti-au vreun rau?  Ce adica, tu voiesti sa nu ma mai vada nimeni ? Pentru ce sunt eu aici atunci ? Numai pentru ca sa-mi petrec putinele zile pe care le am cu un batran anost ca tine? Si nimeni sa nu poata sa ma vada macar?! Nu; mi s-a urat! O sa plec si o sa te las singur.
- Floare rea, tu ma urasti! Lasa, o sa te invat eu minte! striga mosul suparat. N-o sa ai apa diseara!
- Cu atat mai bine, o sa mor si o sa scap de tine!
- Uf! Imi vine sa te tai in bucati. Mosul era furios; el intra in casa si nu mai iesi afara pana a doua zi dimineata. Se scula cam ingrijorat, se temea ca nu cumva floarea sa fi plecat. El alerga iute in gradina. Nenorocire! Trandafirul nu mai era acolo!
Cauta in sus,cauta in jos, in zadar! Floarea disparuse. Alerga mosul la arendas, tatal lui Ion si al lui Vlad; intra cu o falca in cer si cu alta in pamant:
- Mi-ati luat trandafirul, pungasilor!
-Ce, mosule, ai innebunit? Dar de unde pana unde, ca n-avem nici un trandafir!
-Cum n-aveti? Haidem in gradina, sa vezi!
- Haidem! In mijlocul gradinii se inalta mandru trandafirul alb al mosului. Vlad si Ion se jucau pe iarba.
- Scoateti trandafirul afara si dati-mi-l! striga Mos Stan.
Toti trasera, pusera toate puterile lor spre a scoate trandafirul, peste putinta! Atunci, deodata trandafirul disparu si in locul lui aparu o frumoasa femeie imbracata in alb si cu un baston de aur in mana.
- Mosule, zise ea, afla ca sunt Zana Florilor; mi-a fost mila de tine s im-am prefacut intr-un trandafir pentru a te ajuta; da, eu te-am ajutat, insa vazandu-te rau, zgarcit si nemilos, iar pe urma asa de egoist incat nu vroiai sa ma priveasca nimeni, m-am departat de tine si am venit aici. Si acum iti zic adio pentru totdeauna si iti fagaduiesc ca daca vei fi bun, milos si muncitor, voi continua sa te protejez chiar din tara zanelor, unde ma duc acum.


Articole din acelasi domeniu pe blogul "Povesti pentru copii":

Ingerul si ghiocelul - Poveste de Iulia Hasdeu

Printesa Fluture - Poveste de Iulia Hasdeu

Spiridusul din trandafir , poveste de Hans Christian Andersen

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi