Uriasul Periferigerilerimini de Charles Perrault


Povestea Uriasul sau Perigerilerimini  a lui Charles Perrault  este poveste draguta, de spus la culcare, unui copilas care n-a vrut sa fie ascultator peste zi, o poveste cu un  ciclop cu bunul simt si cei sapte ani de acasa, care mananca numai copii obraznici.


Bineinteles ca glumesc!

Uriasul Periferigerilerimini de Charles Perrault  ne invata ca este bine sa ne ascultam parintii , ca vorba dulce mult aduce, fiind bine sa-i respectam pe toti din jurul nostru daca vrem sa nu intram in bucluc.





Odata, demult, traiau impreuna cu mama lor, doua fetite si un baietel. Fetitele se numeau Suzette si Isaure, iar pe baietel il chema Charlot.
 Intr-o zi, copii au cerut  voie mamei lor sa se plimbe pe strada cea mare...
- Va dau voie cu o conditie, le-a raspunse mama, sa nu intrati in padurea care se afla la capatul strazii ! In padurea aceea, s-a propasit un urias cu numele de Periferigerilerimini  care atunci cand se intalneste cu vreun copil il duce in pestera lui salbatica si-l mananca. Bagati de seama! Si fagaduiti-mi ca nu veti intra in padurea aceea primejdioasa!
Cei trei copii,ca si cei trei iezisori din povestea lui Ion Creanga i-au raspuns intr-un glas:
- Iti fagaduim, mamico! iti fagaduim!
Iar mama lor a chemat-o pe Isaure, care era cea mai mare dintre copii si i-a spus:
- Asculta, Isaure, vei avea grija de fratiorul si surioara ta mai mica?
- Da, mama!
- Atunci mergeti cu bine, dragii mei, si sa nu intarziati prea mult...!
- Nu vom intarzia! Stai fara grija!

Asa spun intotdeauna copiii: „Da, mamico!” „Nu, mamico!” Dar fac tot ceea ce ii taie capul.
Bineinteles ca nici acestia nu au facut altfel.
Cum au zarit padurea plina de zmeura si flori, au dat fuguta sa gaseasca fragii cei mai mari si copti si florile cele mai parfumate. Copii pofticiosi!
Isaure avea zece ani, Charlot noua si Suzette opt si erau cu totii mici si lacomi!
Fara sa mai tina seama de nimic, au intrat pana in inima padurii, incercand sa gaseasca fragi cat mai multi. Deodata, le-a aparut in fata un urias de vreo patruzeci de picioare inaltime. Tot trupul ii era acoperit cu frunze, iar in maini tinea o maciuca facuta dintr-un stejar, cat el de mare.
Au tipat si au luat-o la fuga cu uriasul dupa ei. Si cum acesta  facea douazeci de pasi o data, i-a inhatat pe toti trei.
- Imi place nespus de mult sa mananc copii mici! Ce  noroc am! Trei deodata! a spus el cu o voce tunatoare.
Si i-a luat pe toti trei si i-a inchis intr-o cutie din pestera lui.
In timp ce Suzette  a inceput sa planga de frica, sora si fratele ei i-au spus uriasului zeci de obraznicii si vorbe urate si l-au amenintat ca-l vor rani daca acesta  va indrazni sa se apropie de ei.
- Crezi ca o sa-ti mearga asa usor? Ciclop urat ce esti! i-a strigat Charlot, scotand limba la uriasul care n-avea decat un singur ochi.
Si nu stiu cum copii cei mari au pus mana pe un cutit lung de trei picioare, care se afla pe masa, si pe  o foarfeca de aceeasi marime, si s-au pregatit  sa-i tina piept vitejeste.

Uriasul, spumegand de furie, urla de se cutremura toata padurea:
- O sa vedeti voi indata, ramelor, daca il puteti speria pe uriasul Periferigerilerimini!
Si zicand acestea, sari la ei, i-a taiat si i-a pus pe gratar.

Suzette, silindu-se sa zambeasca i s-a adresat uriasului:
- O, domnule urias, draga domnule urias, vreau sa nadajduiesc ca mie nu mi se va intampla acelasi lucru! i-a spus mititica cu lacrimi in ochi.
- Si de ce nu, fetito? Pe ei am sa-i mananc la pranz si seara, caci nu prea mananc mult. Asa ca tu imi vei servi pentru o cina, i-a raspuns uriasul.
- O, nu va cred! Cu mine nu veti face asemenea lucru! Pentru ca eu sunt o fetita buna, nu spun obraznicii si o ascult pe mama, a spus fetita cu incredere.
- Te-am prins cu o minciuna. Nu asculti nici tu de sfaturile mamei tale! a ras uriasul.
- Va inselati. Eu sunt mai putin neascultatoare decat fratele si sora mea. Le spuneam tot timpul: nu intrati in padure, bagati de seama, ati putea fi prinsi de marele, de inaltul senior Periferigerilerimini, care ar putea fi bun cu copiii cei sfiosi, blanzi, modesti, dar daca cineva ar indrazni sa-l batjocoreasca, desigur ca i-ar sfarama oasele. Si bine i-ar face! i-a raspuns fetita isteata, repede.
- Hm! Imi place de tine. Esti foarte politicoasa, foarte cumsecade.  Asadar, tie nu iti este frica de mine? a intrebat-o din nou uriasul.
- Deloc! De ce sa ma mananci? Doar eu nu ti-am facut nici un rau! N-am pus mana pe cutit, nici pe foarfeca, pentru o aparare pe cat de zadarnica, pe atat de caraghioasa si apoi… Sunt atat de mica incat daca m-ai manca, zau ca nu te-ai ingrasa prea mult, a adaugat Suzette.
- Si pe deasupra mai e si inteleapta.  Ai dreptate, dar ce sa-i faci? Mie imi place sa mananc copii,a ridicat din umeri Periferigerilerimini.
- Stiu, dar mai e o greutate. Pe cei atat de mici ca mine, nu stii cu ce fel de sos o sa-i gatesti si fetita s-a uitat in ochii uriasului.
- O, asta nu e nici o greutate. ii pun pe gratar si ii frig. Sunt mai buni la gust a zis Peiferigerilerimini, plescaind.
- Cred ca trebuie sa fie chiar foarte gustosi. Dar te incredintez ca din mine n-ai avea ce alege. Fiindca toata lumea spune ca sunt lipsita de gust. Spun ca am carnea prea tare!
- Nu se poate! a exclamat uriasul
- Crede-ma! Ti-ai rupe dintii a mai spus fetita si a inceput sa-i cante cu atata dragalasenie, incat l-a facut pe crudul mancator de copii sa se induioseze.
Cand a sfarsit de cantat, uriasul i-a spus:
- Ai cantat foarte frumos, copila mea. Cantecul a fost vesel si glasul tau minunat. Dar am sa-ti pun o intrebare. Din tot ce faci, din tot ce spui tu, se dovedeste ca nu te temi de mine. Ia spune-mi, eu nu te inspaimant deloc?
 - Ai ghicit! Nu, nu ma tem! Poate sa fie cineva lacom, mancacios, dar asta nu-l poate impiedica sa aiba o inima buna, simtitoare, sa fie din cand in cand generos sau chiar binevoitor… a zambit ea.
 - Ai dreptate,copila desteapta. Si ca sa ti-o dovedesc, iata, iti redau libertatea! Si acum sterge-o cat mai repede! Fugi si fereste-te de a mai sta mult prin padurea aceasta, caci daca ma apuca foamea nu mai raspund de viata ta! Haide, acuma fugi cat poti mai repede! Si uriasul mancator de copii obraznici i-a zambit
pentru prima data.
 - Multumesc,multumesc frumos, domnule urias! Foarte multumesc si va asigur ca nu va voi uita niciodata! a strigat fetita.

Uriasul Periferigerilerimini i-a deschis poarta. Suzette a fugit, fara sa se mai uita inapoi si nu s-a oprit decat in bratele mamei.
Cred ca nu mai e nevoie sa va descriu bucuria mamei de a o revedea, dar nici durerea ei pentru pierderea celorlalti doi copii, victime ale lipsei lor de pricepere si rabdare cu care l-ar fi putut, desigur, imblanzi pe urias, asa cum a facut-o Suzette.

Traducerea si adaptarea @copiipovesti.blospot.com

Cele trei dorinte de Charles Perrault
Motanul incaltat de Charles Perrault
Piele de magar de Charles Perrault

Comentarii