Vulpea si taietorul de lemne – Fabula de Esop

O vulpe fugarita de copoi s-a intalnit candva cu un taietor de lemne ce tocmai reteza un stejar si l-a rugat sa ii arate un loc sigur unde se putea ascunde. Taietorul a sfatuit-o sa-si gaseasca adapost in propria lui coliba, asa ca vulpea s-a strecurat acolo, pitindu-se intr-un colt al incaperii.

Curand au aparut si vanatorii impreuna cu copoii sai, si l-au intrebat pe taietorul de lemne daca nu cumva vazuse trecand pe acolo o vulpe. Omul a spus cu voce tare ca nu o zarise, aratand totusi cu mana, in vreme ce vorbea, catre coliba unde se ascundea vulpea. Vanatorii nu i-au luat in seama semnele, ci au dat crezare vorbelor sale, asa ca s-au grabit sa se intoarca in padure in cautarea prazii lor.

Imediat ce au disparut vanatorii, vulpea a plecat fara a-i da nici o atentie taietorului de lemne, iar acesta a strigat, cu repros, in urma ei, „Animal nerecunoscator, imi datorezi viata si, cu toate acestea, te desparti de mine fara nici macar o vorba de multumire.” Vulpea i-a raspuns, „Intr-adevar, ar fi trebuit sa iti multumesc din toata inima daca faptele tale ar fi fost la fel bune ca si cuvintele tale,  si daca mainile tale nu ti-ar fi tradat vorbirea.”

Morala: Suntem raspunzatori atat pentru vorbele cat si pentru faptele noastre.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Vulpea si corbul – Fabula de Fedru

Vulpea si masca – Fabula de Esop

Vulpea si maimuta – Fabula de Esop

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi