Treceți la conținutul principal

Povestea anului, de Hans Christian Andersen (III)

Sub tufele pline cu manunchiuri de nuci se aflau un barbat si o femeie - Vara si imbujorata sa sotie.

"Vezi," a exclamat ea, "cata bogatie, cata binecuvantare ne inconjoara. Totul este bun si prietenos, familiar, si, totusi, nu stiu de ce, mi-e doar de pace si odihna; nu-mi este nici mie clar ceea ce simt. Taranii ara deja campurile; tot mai multi oameni se gandesc sa aiba castig din roade. Vezi, berzele se aduna in stoluri si urmeaza plugul la mica distanta. Ele sunt pasarile din Egipt care ne-au purtat prin aer pana aici. Iti mai aduci aminte cum am sosit, inca fragezi copii, pe acest taram din nord? Am adus cu noi florile si soarele stralucitor, verdeata padurilor. Vantul a devenit mai aspru cu copacii, iar ei au devenit mai intunecati si mai cafenii, asemeni arborilor din sud, fara a purta insa, la fel ca acestia din urma, aurite fructe."
Povesti de Andersen pentru copii

"Vrei sa vezi roade din aur?" a intrebat barbatul. "Atunci bucura-te," si si-a inaltat bratele. Frunzele padurii au capatat de indata culori de rosu si auriu, si sclipitoare tonuri de culoare au acoperit pamantul. Tufele de trandafiri au lucit in boboci stacojii, iar ramurile de soc au atarnat sub greutatea plinelor, intunecatelor lor fructe. Castanele salbatice au cazut coapte din negrele-verzui coji, si in codru violetele au inflorit pentru a doua oara. Regina anului devenea, cu toate acestea, tot mai tacuta si mai pala.

"Sufla un vant rece," a zis ea, "iar noptile aduc cu ele o patrunzatoare ceata; tanjesc dupa taramul copilariei mele." Apoi, a zarit cum pleaca berzele, una cate una, pana la ultima, si si-a intins mainile catre ele. S-a uitat la cuiburile lor goale; in unele din ele se gaseau inalte tulpini de porumb, in altele fire de mustar, ca si cum cuiburile ar fi fost asezate acolo numai pentru protectia si bunastarea acelor plante, carora randunicile nu incetau a le da ocol.


"Cip, cirip, unde au plecat stapanii acestor cuiburi? a strigat una din ele, "cred ca nu mai puteau suporta raceala vantului si, din aceasta cauza, au parasit aceste pamanturi. Le urez calatorie placuta!"

Frunzele padurii s-au facut din ce in ce mai galbene, una cate una au cazut peste pamant, iar furtunoasele vanturi le-au risipit. Anul era din ce in ce mai varstnic, si, peste frunzele galbene de pe jos se preumbla regina anului, privind in sus, cu tandrete in ochi, catre o stea scanteietoare. Sotul ii era alaturi. O pala de vant a dat buzna peste frunzis, iar acesta a cazut inapoi spre pamant asemeni unei ploi. Dupa ce aerul s-a limpezit, regina verii nu mai era acolo. Un fluture, ultimul din acel an, zbura inca prin recile imprejurimi. Isi faceau aparitia negurile, inghetate vanturi bateau peste tarini, iar lungile, intunecate nopti ale iernii erau pe aproape. Stapanul anului s-a ivit cu par-i alb ca neaua, dar el nu parea sa stie asta. Gandea ca fulgii coborati din cer ii acopereau capul, asa cum se asterneau peste altadata verzile campuri, intr-un strat subtire, alb, de zapada. Apoi, clopotele bisericilor au rasunat anuntand Craciunulul.

"Clopotele bat pentru nou nascutul an," a spus stapanul, "in curand un nou stapan si a lui mireasa se vor naste, iar eu va trebui sa merg sa ma odihnesc impreuna cu sotia mea in acea stea scanteietoare."

In padurea proaspata, verde, de brazi, unde neaua se adunase peste tot, statea ingerul Craciunului, binecuvantand tinerii pomi ce urmau sa-i impodobeasca sarbatoarea.

"Sa fie bucurie in case si sub crengile verzi," a zis varstnicul stapanitor al anului. In cateva saptamani devenise si mia batran. "Timpul meu de odihna se apropie; peste putina vreme perechea de tineri stapanitori imi va cere coroana si sceptrul."

"Noptile sunt, totusi, inca ale tale, " i-a spus ingerul Craciunului, "ale puterii tale, si nu ale odihnei. Lasa zapada sa se astearna peste fragedele seminte din ogoare. Invata-te cu gandul ca un altul este slavit in timp ce tu esti inca stapan. Clipa libertatii tale va sosi odata cu aparitia primaverii."

"Si cand va veni primavara?" a intrebat Iarna.

"Atunci cand se intorc berzele."

Cu buclele sale albe si barba sa de nea, rece, cocarjat si imbatranit, dar puternic precum furtuna iernatica, si darz ca si gheata, batranul Iarna astepta pe un deal acoperit de zapada, privind catre sud, acolo unde se aflase, cu un an mai inainte, scrutand orizintul, vechiul mos Iarna. Gheata stralucea, neaua trosnea, patinatorii alunecau pe suprafata neteda a lacurilor; ciorile si corbii formau un placut contrast cu albul pamant. Nu se simtea nici o boare de vant. In aerul nemiscat, Iarna isi inclesta pumnii, iar gheata se itea adanc intre brazde. Apoi, au venit iarasi vrabiutele din oras, si au intrebat, "Cine este acel batran?" Corbul catarat in acelasi loc, sau poate fiul sau, le-a raspuns cu aceleasi cuvinte, "Este Iarna, batranul anului trecut. Nu este mort, asa cum spune calendarul, ci e protectorul primaverii ce e pe cale sa apara."

"Cand soseste primavara?' au intrebat vrabiile, "caci atunci vom avea vremuri mai bune, si o mai buna stapanire. Vechile timpuri nu mai valoreaza nimic."

Tacut, batranul Iarna se uita la padurea fara frunze, unde puteau fi cu usurinta distinse formele si indoiturile gratioase ale ramurilor fiecarui copac. Pe cand Iarna adormea, ceturi ghetoase cadeau din ceruri. Stapanul anului visa la zilele tineretii si maturitatii sale si, in zorii zilei, intreaga padure a stralucit intr-o proaspata chiciura, pe care soarele a scuturat-o de pe crengi, si acesta a fost visul despre vara al Iernii.

"Cand va apare primavara?" au intrebat vrabiile. "Primavara!" Din nou, acest ecou a rasunat dinspre dealurile acoperite cu zapada. Razele soarelui au devenit mai calde, neaua s-a topit, si pasarile au pornit sa ciripeasca, "Vine primavara!" Prin vazduh a trecut o prima barza, urmata de o a doua. Cate un copil dragalas era incalecat pe spatele fiecarei berze. Cei doi copii au coborat pe glie, au sarutat pamantul si pe dalbul batran, iar ceata de pe varfurile muntilor s-a risipit pe data. In acest fel, s-a sfarsit si povestea anului.

"E o poveste cat se poate de bine ticluita, fara indoiala," au spus vrabiile, "si foarte frumoasa, dar nu se potriveste cu calendarul si, din aceasta pricina, trebuie sa fie intru totul gresita."


Copyright  traducere " Povestea anului" de Andersen© copiipovesti.blogspot.com. 2013

Articole din acelasi domeniu in blogul „Povesti pentru copii”:

Povestea anului, de Hans Christian Andersen (I)

Povestea anului, de Hans Christian Andersen (II)

Comentarii