Treceți la conținutul principal

Cerbul si vanatorul – Fabula de Esop

Un cerb se adapa odata dintr-o balta, admirandu-si totodata in oglinda apei trasaturile nobile si frumoase. „Ah,” isi spunea el, „unde poti vedea niste coarne mai bine cladite decat acestea? Ce mareata coroana! As vrea sa am picioare mult mai mari si mai puternice, demne de o asemenea nobila coroana; ele imi sunt atat de subtiri si firave!”

Chiar in acel moment, un vanator s-a apropiat de cerb si a trimis catre el o vajaitoare sageata. Cerbul a sarit cu agilitate deoparte si, ajutat de picioarele sale sprintene, a ajuns curand pe punctul de a dispare din vederea vanatorului. Nebagand insa de seama incotro se indrepta, a trecut pe sub niste copaci ale caror crengi cresteau jos, catre pamant, si si-a prins coarnele in ele ca intr-o capcana, astfel incat vanatorul a reusit sa puna mana pe el cu usurinta.

„Vai mie!’ a strigat cerbul:

„(Morala) Adeseori dispretuim ceea ce ne este de cel mai mare folos in viata.”

Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Norocul omului- Snoava populara

Micul cerb si mama sa – Fabula de Esop

Cerbul si vita de vie – Fabula de Esop

Comentarii