In Duminica Floriilor de Elena Farago

Duminica Floriilor
...Venea Mantuitorul calare pe o asina,

Si jur de jur multimea I se-nchina in drum
Asa cum milioane de credinciosi, acum,
Prin case si biserici, icoanei Lui se-nchina.


Caci crengile de salcii, pe care mari si mici
Le purtam azi cu totii spre sfanta pomenire,
De douazeci de veacuri basmesc in omenire,
De-o sfanta zi in care, cu ramuri de finici,

Si asternandu-i drumul cu flori si cu vestminte,
La-ntampinat multimea si slava I-a strigat.
Si-ntreg Ierusalimul s-a fost cutremurat
La glasul si puterea invataturii sfinte.

De ce Ierusalimul s-a fost cutremurat
De glasul Lui atuncea, copii, sa luam aminte:
Pe toti pangaritorii lacasurilor sfinte
I-a fost gonit din templu, cu glasu-i luminat.

Asa si voi, cu vrerea credintei luminate
sa va goniti din ganduri, din fapte , din cuvant
Minciuna, lacomia si tot ce pe pamant
Aduce pangarire, durere, nedreptate.

si-acum, cum,in lumina intailor florii
Le redadu cu haru-i ceresc, Mantuitorul,
La toti cei orbi vederea, la toti cei schiopi piciorul,
La nici o fapta buna, nu pregetati, copii!

Credinta, mila, vorba cea dulce si cuminte
Pot alina si-nvinge atatea suferinti!
Din sufletele voastre de copilasi cuminti,
Ca pe pangaritorii lacasurilor sfinte,

Goniti minciuna, ura, si tot ce-au strecurat
pe-o clipa poate-ndemnul unor porniri haine,-
Caci sufletul e-un templu- pe care fiecine
dator e sa si-l tie de-a pururea curat..!

Copyright © copiipovesti.blogspot.com. 2013

Salcia de Florii
Pastitele-florile Pastelui

Comentarii