Ingerul - Poveste de Hans Christian Andersen

"Ingerul" este o frumoasa, trista, dar totusi fericita poveste, asa cum numai Hans Christian Andersen putea sa scrie. Este o poveste despre copii morti mereu prea devreme, despre ingeri si inestimabila comoara ce se poate ascunde intr-o umila si obisnuita floare de camp.

"Ori de cate ori moare un copil, un inger al lui Dumnezeu coboara din ceruri, ia copilul mort in bratele sale, isi intinde marile sale aripi, si zboara cu el deasupra tuturor locurilor care i-au placut micutului in timpul scurtei sale vieti. Apoi, copilasul aduna un mare buchet de flori, pe care il duce Atotputernicului, astfel incat acestea sa infloreasca mult mai frumos in ceruri decat ar fi putut-o face pe pamant. Atotputernicul apasa florile catre inima Sa, si o saruta pe cea care ii place cel mai mult, iar aceasta capata glas si se poate alatura astfel cantecului de slava si fericire intonat de corurile ceresti."

Aceste cuvinte erau rostite de un inger al Domnului in vreme  ce purta un copil mort spre ceruri, care le asculta ca intr-un vis. Ei au zburat peste locuri binecunoscute, unde micutul se jucase adesea, si deasupra unor frumoase gradini pline de splendide flori.

"Pe care dintre ele sa le luam cu noi pentru a fi sadite in ceruri?" a intrebat ingerul.

In apropierea lor se gasea un zvelt, frumos trandafir, caruia o mana pacatoasa ii rupsese tulpina, iar florile sale, pe jumatate deschise, atarnau vestede si uscate pe ramurile-i plecate.

"Saracul trandafir!", a spus copilul, "haide sa il luam cu noi in ceruri, astfel incat sa poata inflori iarasi in gradina Domnului."

Ingerul a luat trandafirul, apoi a sarutat pe copilasul, iar acesta si-a intredeschis ochii. Ingerul a strans alte frumoase flori, precum si niste umile floricele de piciorul cocosului si panselute salbatice.

"Avem indeajuns de multe flori," a zis copilasul. Ingerul a dat din cap, afirmativ, dar nu si-a luat zborul spre cer.

Era inca noapte, si o netarmurita liniste domnea peste oras. Au ramas in acel loc, iar ingerul a plutit peste o mica, ingusta strada, pe care se gasea o gramada de paie, cenusa si ramasite apartinand unor case din care oamenii se mutasera. Peste tot erau raspandite bucati de caramida, gips, carpe, vechi palarii si alte gunoaie nu tocmai placute la vedere. In mijlocul acestui talmes-balmes, ingerul a aratat spre un ghiveci spart si o gramajoara de pamant ce cazuse din el. Pamantul nu se faramitase, fiind tinut laolalta de radacinile unei uscate flori de camp, ce fusese azvarlita printre gunoaie.

"Vom lua si aceasta floare cu noi," a rostit ingerul. "Iti voi spune de ce in vreme ce vom zbura."

In timpul cat s-au inaltat spre ceruri, ingerul a dat glas urmatoarei povesti...

"Jos, pe acea ingusta si intunecata strada, intr-o pivnita adanca, traia un sarac baiat suferind. Fusese lovit de boala inca de mic, si, chiar si in cele mai bune zile ale sale, abia putea urca, sprijinindu-se pe carje, din camaruta lui si cobori inapoi in ea o data sau de doua ori, dar nu mai mult decat atat. In unele zile de vara, razele soarelui se odihneau pe podeaua pivnitei sale vreme de o jumatate de ora. Bietul baiat se incalzea in acea pata de lumina, si isi privea rosul sange prin degetele sale plapande, tinandu-le in fata ochilor. Dupa aceea, isi spunea ca era ca si cum ar fi iesit afara, nestiind nimic insa despre padurea proaspat inverzita in primavara pana cand fiul unui vecin i-a adus o ramura verde dintr-un fag. Obisnuia sa isi tina acea crenguta deasupra capului, inchipuindu-si ca era intr-o padure de fagi, luminata de soare si cutreierata de pasari ciripind pline de voiosie. Intr-o zi de primavara, baiatul vecinului i-a daruit cateva flori de camp, printre ele fiind una care avea inca radacini. Pe aceasta a pus-o cu delicatete intr-un ghiveci pe care l-a asezat pe pervazul ferestrei din apropierea patului sau. Plantata de o mana norocoasa, floarea a crescut, a izvodit noi ramurele si a inflorit an de an. Pentru baiatul bolnav, ea a devenit floarea lui de gradina, mica si singura sa comoara de pe pamant. A udat-o, a avut grija de ea, si a facut tot ce putea ca aceasta sa se bucure de fiecare raza de soare ce isi croia drum in pivnita, din zori si pana la apus. Floarea si-a facut loc pana si in visele sale: inflorea pentru el, si numai pentru el isi raspandea parfumul. Acea floare ii fericea ochii, si catre ea a privit chiar si atunci cand Domnul l-a chemat la El. In urmatorii ani, floarea a ramas in fereastra, uscata si uitata, fiind aruncata in cele din urma printre gunoaiele din strada, in ziua in care oamenii care stateau in acea casa au plecat. Am adaugat aceasta sarmana floare, asa vestejita si uscata cum este, la buchetul nostru, pentru ca a adus mai multa si mai adevarata bucurie decat cea mai frumoasa floare din gradina unei regine.

"Dar de unde stii toate lucrurile astea?" a intrebat copilul ce era purtat catre ceruri.
"Le stiu," a raspuns ingerul, "pentru ca eu am fost acel sarac si bolnav baiat, care mergea sprijinit in carje, iar aceasta a fost floarea mea."

Copilul si-a deschis ochii si a privit fata sfanta si luminoasa a ingerului, si, chiar in acea clipa, cei doi au ajuns in casa cereasca, acolo unde totul este fericire si bucurie. Dumnezeu a imbratisat copilul langa inima Sa si i-a daruit aripi, astfel incat sa poata zbura, mana in mana, impreuna cu ingerul. Apoi, Atotputernicul si-a apasat florile la piept, dar a sarutat numai uscata floare de camp, oferindu-i in acest fel si glas. Floarea s-a alaturat cantecului ingerilor care stateau imprejurul tronului Domnului, unii mai aproape, altii intr-un cerc mai indepartat, dar cu totii egali intru fericire. Mari si mici, si-au unit cu totii vocile intr-un cor de slava, printre ei fiind si fericitul copil, precum si biata floare de camp ce zacea odinioara uscata, aruncata intr-o gramada de gunoi dintr-o strada ingusta si intunecoasa.


Copyright  traducere " Ingerul" de Andersen© copiipovesti.blogspot.com. 2013

Articole din acelasi domeniu in blogul „Povesti pentru copii”:

Fluturele - Poveste de Hans Christian Andersen

Povestea Razei de Soare, de Hans Christian Andersen

Ingerul si ghiocelul - Poveste de Iulia Hasdeu
Previous Post
Next Post

0 comments: