Printesa albinelor de Fratii Grimm


Au fost odata doi feciori de imparat, care au pornit sa-si caute norocul prin lume,  insa au ajuns sa duca o viata atat de josnica, incat  n-au mai avut indraznit sa calce pragul casei parintesti.
Si cum trecuse vreme, nu gluma, si nu venise nici o veste de la ei, fratele lor mai mic, caruia ii spuneau Prostila,  a plecat in cautarea lor.
Dar cand si-a reintalnit fratii, acestia au inceput sa-si bata joc de dansul:
- Auzi, prostanacul, crede c-o sa poata razbi prin lume, cand noi, mai isteti decat el, n-am prea facut isprava mare !,au spus ei.
Totusi pornira la drum catestrei si tot mergand ei asa, iata, ca au dat peste un musuroi de furnici.
Cei doi frati mai mari au vrut pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca, ca sa vada cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte.
Dar Prostila le-a strigat:
- Lasati ganganiile in pace! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea !
Au pornit ei mai departe si au dat peste un lac, pe luciul caruia inotau o multime de rate. Fratii mai mari se repezira sa prinda cateva, ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Dar Prostila s-a impotrivit si de data asta:
- Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti !
mai departe au dat peste un urdinis de albine aflat intr-o scorbura de copac. Si avea roiul acesta atata miere, ca se prelingea pe trunchi, de-ai fi zis ca este un izvoras...
Cand au vazut aceasta, cei doi frati mai mari si-au pus in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele, ca sa le poata fura fagurii cu miere.
Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie:
- Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le luati agoniseala!

In cele din urma, cei trei frati au ajuns la un palat. Si avea palatul acesta atatea grajduri, cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti! Si-n ele toate se aflau o multime de cai, toti ciopliti in  piatra!
Cat despre oameni.. Nu se zarea nici o suflare.Dupa ce au strabatut toate salile palatului s-au pomenit in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate.
Si avea usa asta o ferestruica, prin care puteai sa privesti inauntru. Cei trei s-au uitat prin ea si au vazut un om asezat la o masa.. Au strigat la el o data,  au strigat a doua oara, dar omul nu-i auzea. Au strigat si  a treia oara si abia atunci omul a deschis lacatele si  fara sa spuna o vorba, i-a poftit la masa incarcata cu fel si fel de bunatati.
Dupa ce au mancat si baut dupa pofta inimii, mosneagul i-a dus pe fiecare in cate o odaie ca sa se odihneasca.
A doua zi, batranelul a intrat in odaia celui mai mare dintre frati si, facandu-i semn sa-l urmeze, l-a calauzit pana in dreptul unei mese de piatra, pe care fusesera sapate niste slove si oricine le gasea intelesul avea sa fie inzestrat cu puterea de a savarsi cele trei lucruri menite sa smulga castelul de sub puterea blestemului.
Primele slove- incercari spuneau astfel: "Sub covorul de muschi al padurii sunt ascunse cele o mie de perle ale fiicei imparatului, care toate trebuiau gasite intr-o singura zi. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele, cel care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !"
Cel mai mare dintre frati a pornit in cautarea perlelor si a cautat toata ziua, dar cand la apusul soarelui,a bagat de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar. Si atunci s-a intamplat asa cum era scris pe tablia mesei: s-a prefacut in stana de piatra !
In ziua urmatoare a pornit la drum fratele cel mijlociu, dar nici lui nu i-a mers mai bine.. Si oricat s-a straduit el, nu a fost in stare sa gaseasca mai mult de doua sute de boabe. Si s-a prefacut si el in stana de piatra.
In sfarsit a venit si randul lui Prostila... Acsta nu s-a grabit sa mearga in padure,dandu-si sema cat de grea era incercarea. S-a asezat pe o piatra mare si a inceput sa planga. Si cum plangea el asa,cu lacrimi fierbinti, numai ce i se infatisa printesa furnicilor, insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Erau tocmai furnicile pe care flacaul le-a scapat de la pieire.Va amintiti? Si in scurta vreme, micile ganganii au izbutit sa adune toate cele o mie de perle ale fiicei imparatului. .
A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa caute in fundul lacului cheia de la odaia printesei.
De indata ce Prostila ajunse la marginea acului, s-au ivit inotand un card de rate. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. Si afland de nevoia baiatului,s-au scufundat si au adus cheia pierduta in adancuri. . Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: trebuia sa-si dea seama care dintre cele trei printese adormite era cea mai tanara, mai frumoasa si mai buna la inima.
Ei, dar cum naiba s-o recunoasca, cand semanau toate ca trei picaturi de roua! Si doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a merge la culcare, fiecare gustase ceva dulce - cea mai mare rontaise o bucata de zahar, cea mijlocie bause o cescuta cu sirop, iar cea mica luase o lingurita de miere. "Ei, acu sa te vedem pe unde scoti camasa !" s-a gandit flacaul in sinea lui.
Printesa albinelor, pe care prostila o ocrotise cu atata vointa i-a venit in ajutor.
S-a rotit ea de cateva ori prin odaie si a cercetat pe rand buzele celor trei domnite adormite.. Apoi s-a asezat pe buzele aceleia care gustase din miere. Si astfel a reusit Prostila sa o recunoasca pe cea mai tanara, mai fumoasa si mai buna la inima dintre printese.
Si numaidecat vraja s-a risipit, de parca nici n-ar fi fost.
Castelul s-a smuls din somnul cel adancsi blestemat si toti cei care fusesera prefacuti in stane de piatra si-au recapatat infatisarea omeneasca.
Prostila a luat-o de nevasta pe cea mai tanara, mai frumoasa si mai buna la inima dintre printese si a urcat pe tron, dupa moartea parintelui acesteia, iar fratii lui mai mari au socotit ca nici celalalte printese nu erau chiar asa de lepadat, s-au insurat cu ele si au  trait fericiti pana la adanci batraneti.

Copyright ©copiipovesti.blogspot.com 2013

Articole din acelasi domeniu in Povesti pentru copii:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi