Eretii si lebedele - Fabula de Esop

In vremurile de demult, eretii, asemeni lebedelor, aveau darul de a canta cu o magnifica maiestrie, ajungand a incanta pe oricine, tanar sau batran, barbat sau femeie, cu vocile lor melodioase. Uneori erau adusi sa cante chiar si la curtile fastuoase ale regilor. Oamenii veneau din toate partile lumii pentru a le auzi cantarea.

Intr-o zi, insa, eretii au auzit nechezatul unui cal si au fost nemaipomenit de impresionati de acest nou, neamaiauzit sunet. Au ajuns chiar pana acolo incat sa creada ca nechezatul cailor era mai frumos decat propria lor voce si si-au dorit din tot sufletul sa poata imita glasurile acelor patrupede. S-au straduit, asadar, din toate puterile si un indelungat timp, sa necheze si, drept urmare, au uitat lucrul pe care-l stiau cel mai bine, si anume sa cante. Nimeni nu i-a mai cautat si nu le-a mai ridicat in slavi vocile si frumoasele cantece. Insufletiti de dorinta de a invata ceva ce nu li se potrivea, au pierdut ceea ce aveau mai de pret.

Morala: Dorinta de a obtine niste avantaje imaginare provoaca, adeseori, pierderea celor reale.


Articole din acelasi domeniu in blogul Povesti pentru copii si parinti:

Vulturul si eretele – Fabula de Esop

Lebada si gasca - Fabula de Esop

Vulturul, eretele si porumbeii – Fabula de Esop
Previous Post
Next Post

0 comments: