Treceți la conținutul principal

Sateanul si sarpele - Fabula de Esop

Un sarpe ce isi facuse cuib in apropierea unei colibe, l-a muscat de moarte intr-o zi pe copilasul unui satean din acea locuinta.

Infuriat peste poate de pierderea odraslei sale, tatal s-a inversunat in a ucide marsava lighioana. A doua zi, atunci cand sarpele a iesit din vizuina sa, omul l-a asteptat cu o toporisca bine ascutita, dar fiind prea grabit, nu a putut sa-i taie capul, asa cum isi dorise, reusind numai sa-i reteze o parte din coada.

Dupa o vreme, sateanul infricosat de gandul ca sarpele ar putea sa-l raneasca si pe el de moarte, a incercat sa-l impace, asezand in fata vizuinii sale niste paine si sare.

Sarpele a bagat de seama de indata darurile ce ii fusesera oferite, dar a sasait, zicand, " Nu putem in nici un fel sa aducem pacea intre noi, intrucat ori de cate ori imi voi vedea coada taiata imi voi aminti de tine si indiferent in ce moment al zilei ma va vei zari iti vei aduce aminte de moartea copilului tau."

Morala: Nimeni nu uita cu adevarat de necazurile sale in prezenta celui care le-a provocat.


Tapul si sarpele - Poveste de Petre Ispirescu

Sarpele alb - Poveste de Fratii Grimm

Randunica, sarpele si Curtea de Justitie – Fabula de Esop

Comentarii