Ciocarlia si puii ei - Fabula de Esop

O ciocarlie isi facuse cuibul la inceputul primaverii pe un camp proaspat semanat cu grau. Cu timpul, puii ei s-au facut mari,  cu pene lucitoare si aripi puternice ce ii ajutau a zbura in lungul si in latul ogorului.

Stapanul acelor pamanturi si-a facut intr-o zi aparitia si si-a zis cu glas tare, , "Ei bine, a vremea sa le cer vecinilor sa ma ajute cu culesul roadelor."  Unul din puii ciocarliei a auzit aceste cuvinte si a dat fuga la mama sa intreband-o in ce loc trebuiau sa se mute pentru a fi in siguranta. "Inca nu este cazul sa plecam fiule," i-a raspuns ea, "un om care le cere prietenilor ori vecinilor sai sa il ajute la stransul recoltei nu este tocmai dornic sa se apuce de treaba."

Stapanul campului a venit iarasi peste cateva zile si cand a zarit cum spicele se inclinau din pricina bogatiei de boabe, si-a spus, "Maine voi veni aici eu insumi impreuna cu lucratorii mei si cu cat de multi seceratori pot lua cu simbrie si vom culege cu grabire tot graul." Martora a acestor vorbe, ciocarlia le-a zis puilor ei, "Dragii mei, a venit timpul sa ne luam zborul cat mai repede de pe acest ogor. De asta data omul chiar vrea sa-si puna osul la treaba. Nu se mai increde in prietenii si vecinii sai, ci va cosi campul el insusi."

Morala: Ajutorul dat tie insuti e cel mai de nadejde ajutor.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Cum si-a inmormantat ciocarlia tatal - Fabula de Esop

Comentarii