Cocosul rosu al babei- poveste populara turceasca

Stiai ca cocosii sunt  un fel de animale de companie preferate de oamenii in varsta?

Si ca aceasta poveste este una care seamana cu Punguta cu doi bani ai lui Ion Creanga?
Seamana, insa, Ion Creanga a creat o istorie intreaga cu cocosul sau si boierul avar!!!
Lectura placuta!

Traia odata o baba singura pe lume.
Adica, la drept vorbind, nu era de tot singura.
Avea pe cineva: un cocos. Unul ros. Cu el vorbea, cu el se sfatuia, cu el isi impartea si painea, si grijile gospodariei. Si o ajuta cocosul la treburi mai abitir ca un om. Pana si vreascuri din padure tot el ii aducea. Nu stiu cum facea, dar izbutea in toate.
Intr-o zi, babuta scotoci prin tot bordeiul, doar-doar o mai gasi vreun lucru de vandut, sa-si faca rost de ceva bani, ca iarna batea la usa si ei n-aveau de nici unele. Si tot cautand si cautand, gasi intr-un ungher o sa scalciata si crapata ca vai de ea. O lua si o scoase afara, in curticica, si atat o sterse de praf, atat o unse si o lustrui, ca nici nu-si dadu seama cand se facu noapte. Atunci se grabi sa se duca la culcare, caci a doua zi era targ si voia sa mearga si ea, cu saua.
Dis-de-dimineata, cand se trezi, ingheta in asternut: nu auzise cantatul cocosului, ca de obicei. Alerga nauca la cotet, cotetul, pustiu.
Rascoli curticica, rascoli bordeiul, nici urma de cocos. Ba, ca necazul sa-i fie mai mare, si saua pierise. Gasi doar opaitul- pe care, pesemne, de oboseala, il uitase afara- si atata tot.
Incredintata ca un om hain ii furase peste noapte si cocosul si saua, matusa incepu sa boceasca. Si boci, si boci pana nu mai avu nici lacrimi, nici glas.
Se tari cum putu  in bordei si boli de inima rea.

In vremea asta, oare ce se petrecuse cu cocosul?
Cand mijira zorile, se scula, dar aruncandu-si ochii in curticica, ii pieri pofta de cantat: opaitul era rasturnat, iar saua, nadejdea babutei pentru iarna, era facuta scrum. Ca sa-si fereasca stapana de suparare, cocosul, nici una, nici doua, trase cu ciocul un sac, vara saua arsa in el si, dupa ce indrepta opaitul, pe-aici ti-e drumul!
Tocmai la targ se mai opri.
Aici astepta, astepta printre ceilalti negustori pana ce un bogatan prinse sa-i iscodeasca:
- Ai ceva de vanzare in sac?
- Am! se grabi sa raspunda cocosul.
- Ce?
- Daca te uiti, e carbune.Daca nu te uiti, e aurul cel mai curat.
- Si cat vrei pe marfa ta?
- Sacul asta plin cu bani.
Crezand ca-i vorba de cine stie ce lucru fermecat, care-o sa-i sporeasca si mai mult avutul, bogatul nu statu o clipa pe ganduri.
Se duse intr-un suflet acasa, puse bine saua si, umpland la loc cu bani sacul, il dadu cocosului, care-si lua pe data talpasita.
Cand se dumiri omul c-a fost tras pe sfoara, pe cocos ia-l de unde nu-i!
Ce, doar un cocos ros exista pe lume?!

Iar babei nu-i veni sa creada, cand isi vazu cocosul din nou acasa, ba inca si c-un sac plin cu bani.
De-atunci bordeiul li se umplu de bunastare.
Caci banii i-au inchis frumusel intr-un sipet si cand ii imbulzeau nevoile, deschideau sipetul si treceau hopul.

Si asa traira ei deasupra necazurile, cate zile mai avura: multe, ori putine, asta numai ei ar fi putut sa va spuna.
Din cer cazura trei mere: unul e al meu, unul e al tau, unul e al celui care spune povestea mai departe.

Cocosii luptatori si potarnichea- Fabula de Esop

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi