Cum au aparut pe cer Altair si Vega- poveste populara japoneza


Altair si Vega sunt doua stele stralucitoare despartite de Calea Lactee pe seama carora oamenii au nascocit multe povesti.
Daca vei citi aceasta minunata poveste populara japoneza vei descoperi ca cele doua stele au fost ,demult, un tanar pamantean foarte iscusit si harnic si o zana frumoasa ce locuia in ceruri.

Lectura placuta!

Intr-un sat din Japonia traia un tanar voinic si chipes, cum nu se mai vazuse pana atunci prin partile locului.
Era cel mai harnic dintre tinerii satului. La lucratul pamantului sau la taiatul lemnelor in padure era neintrecut. Pe ce punea mana, facea repede si bine.
Intr-o zi, inainte de revarsatul zorilor, a plecat la munte impreuna cu alti sateni pentru a dobori copacii si a-i stivui in gramezi. Harnic cum era, a terminat treaba mai repede decat de obicei si s-a dus la rau sa faca baie.
I-a trecut prin cap sa mearga mai in susul raului, acolo unde nu mai fusese niciodata...
A mers cat a mers si a dat de un lac mare, unde doar putini omeni ai satului ajunsesera  acolo, din intamplare.
S-a apropiat de mal si spre surprinnderea sa a vazut mai multe fete scaldandu-se in lac.
Fiecare dintre ele era de o frumusete deosebita, asa cum tanarul nu mai vazuse niciodata. Incantat ca le vede, s-a ascuns dupa un copac gros de pe malul lacului.  A privit cu atentie in jur si a descoperit mai multe rochii argintii, usoare ca pana ce stateau agatate de crengile copacilor.
A luat una din acele rochii si s-a ascuns cu ea undeva, ceva mai departe de mal, asteptand ca fetele sa iasa din lac.
Curand ele  au iesit din apa, si-a pus fiecare rochia si au disparut fara urma...
Una, insa, negasind-o pe a ei, s-a asezat la radacina unui brad inalt, dupa un tufis si a inceput sa planga.
Tanarul, care urmarise totul de la distanta, a vazut frumoasa fata ce se ineaca in lacrimi si a intrebat-o:
- Ce s-a intamplat? De ce plangi?
- Eu sunt o zana, ii spuse ea, continuand sa planga. In timp ce faceam baie, mi-a disparut rochia. Fara ea nu ma pot intoarce la surorile mele, sus, deasupra norilor, in imparatia zanelor! i-a explicat fata printre sughituri.
- Ce pacat! zise atunci tanarul, cu glas compatimitor. Daca nu te mai poti intoarce la ele, acolo sus, deasupra norilor, atunci marita-te cu mine! Te invoiesti?
Fata, la inceput, l-a refuzat. El insa, insista cu blandete si, in cele din urma, a convins-o sa il ia de barbat. A dus-o acasa si au avut o nunta la care tot satul a fost prezent.

Timpul a trecut repede, ca vantul...
Traiau in intelegere si zana a nascut peste o vreme, un baietel frumos ca ea si ca tatal lui.
Cand a implinit trei ani, mama-sa a incercat, intr-o dupa-amiaza, ca de obicei, sa-l culce. L-a urcat pe salteaua de pe tatami (rogojina), s-a intins langa el si a inceput sa-i spuna o poveste cu si Feti-Frumosi.
Cum statea ea cu ochii pironiti pe pereti, a vazut un pachet de hartie ascuns intre grinzile de lemn ale tavanului. Curioasa sa vada ce e in el, s-a ridicat de pe saltea, a luat pachetul si deschizandu-l, a gasit rochia pe care o pierduse cu ani in urma, cand facuse baie in lac.
Si-a dat seama imediat ca sotul ei era cel care-i luase rochia. A cuprins-o indata un sentiment de manie impotriva lui si... a cazut intr-o adanca  nostalgie.Si-a reamintit de locurile de deasupra norilor, unde se nascuse si copilarise. Intrucat sotul ei era plecat de acasa si-a pus rochia de zana si s-a pregatit sa plece deasupra norilor, impreuna cu copilul.
Dar chiar atunci sotul ei s-a intors acasa.
- Unde pleci? a intrebat-o el, nebanuind ce se intamplase in lipsa lui.
- Desi te iubesc, trebuie sa ma duc acolo, de unde am venit, pentru ca mi-am gasit rochia. Daca imi vei simti lipsa, te rog sa-ti faci o suta de sandale de papura, sa le incalti pe rand si sa vii, cu ajutorul lor, sus, la mine.
Apoi s-a urcat pe un nor, cu copilul in brate si a  disparut fara urma in vazduh.

Ramas singur, coplesit de durerea despartirii, sotul s-a apuca sa faca, zi si noapte, sandale de papura.
Dar sa faci o suta de sandale, nu era lucru usor.
Avea nevoie de mult timp. Cand a  ajuns la a nouazeci si noua, si-a pierdut rabdarea.
Chiar in acel moment se cobori un nor intunecat sa-l duca sus, la zane. Se urca bucuros pe el, si incepu sa se ridice. Cand ajunse aproape de cer, norul il opri la o mica distanta de intrarea in imparatia zanelor, deoarece sotul nu mai avusese rabdare sa faca si ultima pereche de sandale pentru a completa cifra de o suta, asa cum il sfatuise sotia.
Zana, sotia lui, vazandu-l asa de aproape de ea, il privi surprinsa, i se facu mila, ii intinse o prajina si-l trase sus.

Cu toate ca reusi sa ajunga in acest fel in cer, parintii zanei nu-l placura si-l pusera la incercari multe si grele.
Intr-o zi ii cerura sa care apa cu un cos de nuiele. Zana il ajuta, punandu-i in cos o hartie muiata in ulei si asa putu sa aduca apa.
In alta zi ii cerura sa semene seminte de mei pe camp. Dar cand se intoarse acasa, ii cerura sa adune toate semintele si sa le aduca inapoi. Zana il ajuta din nou. Trimise pe ogoare multi porumbei, care stransera semintele si asa el putu sa le aduca inapoi, pana la ultimul bob.
Asteptand ultima incercare la care urma sa fie pus, omul facu o greseala de neiertat.

Intr-o zi calduroasa, chinuit de sete, taie un pepene.
In cer insa era interzisa taierea pepenilor, intrucat exista pericolul formarii unui torent de apa ce putea provoca inundatii. Incalcand aceasta regula, cum taie pepenele, suvoaie de apa inundara cerul.
Fiind pamantean, fu luat de ape si dus departe de sotia lui.
Aceste inundatii formara Fluviul Ceresc si Calea Lactee, pe care o puteti vedea pe cer in serile senine de toamna.

Se spune ca tanarul cel harnic, sotul zanei, a devenit steaua Altair, iar ea s-a transformat in steaua Vega.
Si acum cele doua stele plang una de dorul celeilalte, separate de Calea Lactee.

De ce zoreaua este violeta poveste populara chineza
Racheta fenomenala de Oscar Wilde
Baiatul transformat in pasare - legenda hiawathana

Comentarii