Treceți la conținutul principal

Povestea lui Jack, spintecatorul de uriasi|Jack the Giants'killer de Andrew Lang

Andrew Lang, de origine scotiana, a fost si este unul din cei mai importanti folcloristi din lume, iar numele sau poate sta alaturi de binecunoscutii si apreciatii Charles Perrault, Fratii Grimm si Hans Christian Andersen. Povestile sale le puteti citi online, in engleza, pe siteul Lumea Basmelor.

Daca vrei sa citesti mult vestita Poveste a lui Jack, spintecatorul de uriasi|Jack the Giant Killer, in romana, online scrisa de Andrew Lang, trebuie sa stii ca aceasta este o poveste de pe vremea regelui Arthur si a Cavalerilor Mesei Rotunde.
Jack este un tinerel extrem de curajos, care face prapad in familia uriasilor ce traia pe acele meleaguri.
Lectura placuta!

In  timpul domniei măritului rege Arthur, in Cornwall, trăia un tanar pe nume Jack, care era tare indrăzneţ şi căruia nu-i plăcea nimic mai mult decat să audă ori să citească despre vrăjitori, uriaşi şi zane, şi care asculta cu urechile ciulite faptele de
arme ale cavalerilor Mesei Rotunde a lui Arthur.
In zilele acelea, in apropiere de Cornwall, pe muntele Sf. Mihai trăia un uriaş
inalt de optsprezece picioare şi gros pe jumătate, a cărui sălbăticie şi cruzime ii
ingrozeau pe toţi cei care-l vedeau.
El locuia intr-o peşteră mohorată de pe varful muntelui, de unde cobora in
căutarea prăzii; işi arunca pe spinare cate şase boi, lega in jurul mijlocului de trei ori
mai multe oi şi porci, apoi revenea in sălaşul său.
Aşa făcea uriaşul de mulţi ani, cand Jack hotări să-l omoare.
Jack luă un corn, un harleţ, un tarnăcop, armura şi un felinar şi intr-o seară de
iarnă porni spre munte. Săpă acolo o groapă adancă de douăzeci şi două de picioare18
şi cam tot atat de largă, pe care o acoperi ca să nu se vadă, apoi suflă din corn cu atata
putere, incat uriaşul se trezi şi ieşi din barlog răcnind:
— Ticălos nemernic ce eşti! Vei plăti pentru asta şi te voi fierbe ca să te infulec
la dejun!
Abia terminase de vorbit, cand mai făcu un pas şi se rostogoli in groapă, iar Jack
il lovi in cap cu tarnăcopul şi-l omori. Flăcăul se intoarse după aceea acasă şi dădu
prietenilor săi vestea cea bună.
Alt uriaş, numit Nepriceputul, jură să se răzbune pe Jack, dacă i-ar fi căzut
vreodată in mană. Uriaşul acesta avea un castel fermecat in mijlocul unui codru
singuratic, iar la ceva timp după moartea lui Cormoran, Jack trecea chiar prin codrul
acela şi, fiind obosit, se intinse pe jos şi adormi.
Mergand pe acolo, uriaşul il văzu pe Jack, il ridică şi-l duse la castelul său,
unde-l zăvori intr-o odaie mare, a cărei podea era acoperită cu oase şi ţeste de femei
şi bărbaţi.
La puţină vreme după aceea, uriaşul se duse să-l cheme pe fratele său pentru a se
infrupta din Jack şi, printre zăbrelele temniţei sale, flăcăul văzu cu groază cum se
apropiau cei doi uriaşi.
Zărind o funie intr-un colţ al odăii, Jack işi luă inima in dinţi şi făcu cate un laţ
la fiecare capăt al franghiei. Aruncă apoi laţurile peste capetele uriaşilor, le legă de
zăbrelele de la fereastră şi trase de funie pană ii sugrumă. Cand uriaşii se invineţiseră
la faţă, el se lăsă să lunece pe funie şi-i injunghie in inimă.
Luă după aceea legătura de chei din buzunarul Nepriceputului şi intră din nou in
castel. Scotoci prin toate odăile şi intr-una dintre ele găsi trei domniţe legate de plete
şi aproape moarte de foame. Ele ii povestiră că soţii lor fuseseră omoraţi de uriaşi,
care apoi le osandiseră la moarte prin infometare, fiindcă nu mancaseră carnea soţilor
lor ucişi.
— Domniţelor, le spuse Jack, l-am omorat pe monstru şi pe fratele său ticălos şi
vă voi dărui castelul acesta cu toate bogăţiile dinăuntru pentru teribilele necazuri pe
care le-aţi indurat.
Le inmană plin de curtenie cheile castelului, iar el işi continuă călătoria spre
Ţara Galilor.
Deoarece nu avea mulţi bani, Jack merse cat putu de repede, fără să tărăgăneze
pe drum şi in cele din urmă ajunse la o casă frumoasă. Bătu la uşă şi ii deschise un
uriaş velş. Jack spuse că era un biet drumeţ care se rătăcise, iar uriaşul il primi şi-l
găzdui intr-o odăiţă unde se afla un pat bun in care să doarmă.
Jack se dezbrăcă iute, dar, deşi era istovit, somnul nu i se lipea de pleoape. La
puţin timp după aceea il auzi pe uriaş plimbandu-se inainte şi inapoi prin incăperea
vecină şi murmurand ca pentru sine:
— Deşi te-am găzduit in casa mea,
Zorii dimineţii nu-i vei mai vedea,
Măciuca-mi creierii iţi va-mprăştia.
„Aşa zici tu?“ gandi Jack. „Aşa te porţi cu drumeţii? Nădăjduiesc insă că mă voi
dovedi la fel de şiret ca tine.“ Cobori din pat, bajbai prin odaie şi găsi un butuc mare
şi gros pe care-l puse in locul lui in pat, apoi se piti intr-un colţ intunecat al incăperii.
Curand după miezul nopţii, uriaşul intră in cameră şi izbi cu o măciucă de mai
multe ori in pat, chiar in locul unde Jack pusese butucul, după care se intoarse in
odaia sa, gandindu-se că-i fransese toate oasele flăcăului.
Dis-de-dimineaţă, Jack işi luă un chip curajos şi intră in incăperea uriaşului ca
să-i mulţumească pentru găzduire. Uriaşul tresări cand il văzu şi incepu să se balbaie.
— Ah… vai de mine… tu eşti? Rogu-te, cum te-ai odihnit azi-noapte? Auzit-ai
sau văzut-ai ceva peste noapte?
— Nu mare lucru, răspunse Jack cu nepăsare, cred doar că un şobolan m-a lovit
de trei-patru ori cu coada şi m-a stingherit niţel, dar in scurt timp am adormit la loc.
Uriaşul căzu pe ganduri auzind acestea, totuşi nu scoase o vorbă, ci merse şi
aduse două blide mari cu mălai cu lapte pentru dejun. Jack dorea să-l facă pe uriaş să
creadă că putea să mănance la fel de mult ca el, aşa că-şi strecurase sub haină un
burduf de piele şi vărsa terciul in burduful acela, in vreme ce se prefăcea că-l duce la
gură.
După ce termină dejunul, ii zise uriaşului:
— Iţi voi arăta acum o taină minunată. Pot să vindec toate rănile printr-o singură
atingere – dacă mi-aş tăia capul, peste un minut l-aş pune la loc pe umeri şi ar fi ca
inainte. Priveşte!
Luă cuţitul şi sfaşie burduful de piele de sub haină, iar tot terciul dinăuntrul
acestuia se revărsă pe podea.
— Doamne Dumnezeule! strigă uriaşul velş, care se simţea ruşinat că un pricăjit
ca Jack putea fi mai curajos decat el. Crezi că eu nu pot face asta?!
Inhăţand cuţitul de la Jack, il afundă in propriul său pantece şi peste o clipă căzu
mort.
Deoarece izbandise in toate faptele sale de pană atunci, Jack hotări să nu stea cu
braţele incrucişate nici de acum incolo şi de aceea se inzestră cu un cal, cu tichia
inţelepciunii, sabia ascuţimii, cizmele iuţelii şi mantia nevăzutului, pentru a reuşi cat
mai bine in tot ce avea să săvarşească in continuare.
Călători peste dealuri şi munţi şi in a treia zi ajunse la un codru mare şi intins,
prin care trecea drumul său. Abia intrase in pădure, cand zări un uriaş had care tara de
păr un cavaler chipeş şi pe domniţa acestuia. Jack sări de pe cal, il priponi de un stejar
şi-şi puse pe umeri mantia nevăzutului, sub care işi incinsese sabia ascuţimii.
Cand ajunse langă uriaş, il impunse de cateva ori cu sabia, dar nu putu ajunge
pană la pieptul său, ci-i răni coapsele in cateva locuri, pentru ca, pană la urmă,
prinzand sabia cu ambele maini şi lovind cu toată puterea, ii tăie amandouă
picioarele. Punand după aceea talpa pe gatul uriaşului, afundă sabia in pieptul
acestuia, care horcăi şi muri.
Cavalerul şi domniţa ii mulţumiră lui Jack pentru că-i salvase de uriaş şi-l poftiră
la castelul lor, ca să-l răsplătească aşa cum se cuvenea pentru isprava sa.
— Nu, le răspunse Jack, nu pot să am tihnă pană nu voi găsi sălaşul monstrului.
După ce cavalerul il indrumă incotro să pornească, incălecă pe cal şi in scurtă
vreme zări alt uriaş, care stătea pe o buturugă, aşteptandu-şi fratele.
Jack sări de pe cal şi, punandu-şi mantia nevăzutului, se apropie şi repezi o
lovitură spre capul uriaşului, insă, greşind ţinta, nu reuşi decat să-i taie nasul. Pe dată
uriaşul sări in picioare, işi inşfăcă ghioaga şi porni să lovească plin de sălbăticie de
jur imprejur.
— Aşa nu mai merge, făcu Jack, dacă eşti afurisit, trebuie să termin cu tine!
Sări pe buturugă şi-şi implantă sabia in spatele uriaşului, care căzu mort.
Jack porni apoi din nou la drum şi merse peste dealuri şi văi, pană ajunse la
poalele unui munte mare, iar acolo ciocăni la uşa unei case singuratice şi ii deschise
un bătran.
După ce Jack intră in casă şi luă loc, pustnicul ii spuse:
— Fiul meu, pe varful acestui munte se află un castel vrăjit, stăpanit de uriaşul
Galligantus şi de un vrăjitor rău. Eu unul deplang soarta unei fiice de duce, pe care
cei doi au răpit-o pe cand se preumbla prin grădina tatălui ei şi au adus-o aici, unde
au transformat-o in căprioară.
Jack ii făgădui că in zori avea să suie muntele şi să rupă vraja aceea cu riscul
vieţii sale. După ce dormi zdravăn, se trezi dis-de-dimineaţă, imbrăcă mantia
nevăzutului şi se pregăti de incercare.
După ce ajunse in varful muntelui, văzu doi grifoni fioroşi, dar trecu printre ei
fără să se teamă catuşi de puţin, deoarece aceştia nu-l puteau zări din cauza mantiei
nevăzutului. Pe poarta castelului, găsi o trambiţă de aur sub care scria:
„Cine-n trambiţă va sufla
„Pe uriaş il va răsturna.“
De cum citi randurile acelea, Jack apucă trambiţa şi suflă in ea, scoţand un sunet
ascuţit, care deschise porţile şi zgudui castelul.
Uriaşul şi vrăjitorul inţeleseră că traiul lor ticălos se apropiase de sfarşit şi
incremeniseră locului, muşcandu-şi unghiile şi tremurand de frică. Cu sabia ascuţimii,
Jack il ucise pe uriaş, iar vrăjitorul fu purtat de un vartej iscat ca din senin. Toţi
cavalerii şi frumoasele domniţe care fuseseră preschimbaţi in păsări şi animale işi
recăpătară infăţişarea dinainte, castelul dispăru ca un fum risipit de vant şi capul
uriaşului Galligantus fu dus in dar regelui Arthur.
Cavalerii şi domniţele poposiră peste noapte in casa bătranului pustnic şi in ziua
următoare porniră către Curte.
Jack s-a infăţişat inaintea regelui şi i-a istorisit  Maiestăţii Sale toate bătăliile aprige pe care le purtase.
Astfel Jack a ajuns faimos in lume.


Fabula Zmeului de Aurel Baranga
Zmeul- fabula de Alecu Donici
Ce animal e zmeul din povesti?
Uriasul cel egoist de Oscar Wilde, in engleza
Uriasul Periferigerilerimini de Charles Perrault



Comentarii