De ce e marea sarata? - poveste populara japoneza

Intr-un mic sat japonez, de pe malul marii, traiau odata doi frati. Fratele mai mare era harnic, iar cel mic, lenes. Intr-o zi fratele mai mare se duse la padure sa taie lemne. Munci fara odihna pana la amiaza. Cand soarele ajunse drept in crestetul capului, un batran se opri in fata sa. Avea in mana o piulita de piatra, in care se macina orezul.
- Aceasta este o piulita fermecata. Tu esti om bun si harnic, piulita iti va da tot ceea ce vei dori. Mesteca in ea cu pistilul si spune-ti dorinta. Te rog s-o iei cu tine acasa, spuse batranul catre baiat.
Ii lasa darul si inainte ca baiatul sa poata privi piulita, batranul era de-acum departe; nici nu avu timp sa-i multumeasca. Dar se bucura foarte mult si fericit lua piulita si alerga acasa.
- Piulita, te rog, da-mi orez! Avem nevoie de orez! se ruga frumos si invarti cu pistilul in piulita, pana cand se auzi sunand. Deodata din piulita incepu sa curga orez, o gramada intreaga de orez.
Intr-o clipa toate ungherele din casa saracului se umplura cu orez.
- Iti multumesc, piulita! multumi modest si cu dragoste fratele mai mare. Si, deoarece avea prea mult orez, se duse in sat si-l darui oamenilor.
- Iti multumim, iti multumim mult! Ne-ai ajutat sa nu ne moara copiii de foame! il rasplateau satenii.
Numai fratele sau lenes nu era multumit. "Eh, daca as avea eu o piulita ca aceasta, as sti sa o folosesc altfel!" mormaia el.
Intr-o zi, cand fratele mai mare se duse la padure  sa taie lemne, fratele cel mic lua piulita si pleca din sat cu ea. Dar cand sa treaca de ultima casa, se gandi: " Ce-ar fi sa fug, sa am piulita numai pentru mine si sa nu mi-o fure nimeni?"
In cele din urma se hotara sa plece pe mare. Lua o barca cu vasle, puse in ea piulita si incerca sa vasleasca spre largul marii. Se indeparta repede de mal si barca se legana pe valurile puternice. Lenesului i se paru ca se afla destul de departe de mal, pentru ca nimeni din sat sa nu-l poata gasi. Se opri, nu mai vaslea si incepu sa se gandeasca ce ar putea sa ceara piulitei.
"Am gasit! Cel mai mult imi plac covrigii dulci de orez! As dori foarte mult asemenea covrigi!"
Mesteca tare cu pistilul in piulita, asa cum vazuse la fratele sau si porunci:
- Sa-mi dai covrigi! Sa-mi dai multi covrigi dulci de orez!
Abia termina vorba, cand incepu sa iasa din piulita o multime de covrigi albi si buni.
- Ce bunatate! Numai covrigi dulci! Si toti sunt numai ai mei! se entuziasma lenesul. Apoi se repezi la ei si-i manca pe toti.
Dar covrigii erau dulci si au fost atat de multi, incat deodata ii veni pofta sa manance si ceva sarat, ca sa scape de gustul dulce.
Din nou invarti cu pistilul in piulita si spuse:
- Sa-mi dai indata sare! Vreau sare! Toarna-mi sare!
Deodata incepu sa curga din piulita sarea alba. Curgea mereu. Lenesul lua sarea in mana si striga:
- Destul! Destul! Ajunge!
Dar sarea curgea fara incetare, se umplu barca, care se cufunda impreuna cu lenesul, dar el se tinea de barca si continua sa strige:
- Destula sare! Destula sare!
Din piulita insa sarea curgea mereu si continua sa curga si acum.
De aceea marea este sarata.

Cum au aparut pe cer Altair si Vega- poveste populara japoneza
Podul din Londra- poveste populara englezeasca
De ce spui sanatos dupa stranut? - poveste populara romaneasca


Previous Post
Next Post

0 comments: