Regele arinilor(I) de Hans Christian Andersen

Dacă vrei să ştii cum se pune la cale o nuntă regală şi să participi la un festin fantastic, trebuie să citeşti povestea  uluitoare "Regele arinilor", de Hans Christian  Andersen, unde vei face cunoştinţă cu toţi invitaţii de seamă, de la oamenii- somnambuli de spiţă, la demoni, duhuri şi gnomi.
Statuia lui Andersen din Odense

Mai trebuie să ştii că există un volum plin cu povestiri noi, deosebit de frumoase, ale marelui scriitor danez, ce pot fi citite de copii şi părinţi graţie domnului traducător Traian Finţescu, căruia îi mulţumim pe această cale, cu toţii.
Lectură plăcută!

Într-o seară, două şopârle pântecoase mergeau, fără să ştie una de alta, prin scorbura unei sălcii bătrâne, care se afla pe malul râului, rătăcită printre arini; se ciocniră şi se dădură înapoi înspăimântate, după care se recunoscură şi se puseră pe taclale; se inţelegeau de minune, doar vorbeau amândouă limba şopârlelor.
- Ce mai tărăboi, spuse prima, ce larmă pe colina care acoperă palatul regelui arinilor. N-am mai închis ochii de două nopţi! Aproape că mi-ar place mai mult sa mă doară dinţii, nici atunci nu pot sa dorm, dar măcar nu mai îmi fac sânge rău şi nu mă mai supăr pe alţii.
- Da, într-adevăr, se pare că se petrece ceva deosebit, spuse cea de-a doua şopârlă, noaptea colina se ridică de pe pământ şi, până la cântatul cocoşilor, stă înălţată în văzduh, sprijinită de patru trunchiuri colorate in roşu; asta, cred, pentru a lăsa să pătrundă aerul proaspăt. Fiicele regelui au învăţat dansuri noi. De ce, oare, toate astea?
- Am stat de vorbă, spuse prima, cu o râmă pe care o cunosc; locuieşte chiar pe colina şi îşi bagă nasul cam peste tot; nu vede nimic, pentru că nu are ochi, dar are auzul ascuţit. Şi iată ce a auzit. La palat sunt aşteptati să vină nişte străini de viţă nobilă. Cine? Nu a vrut sa îmi spună. Toate focurile vii au fost chemate, pentru retragerea cu torţe. Toate podoabele de aur si argint sunt curăţate, sunt bine lustruiite ca să strălucească la lumina lunii.
Din spre colinţă se auzira, deodata şuşoteli ciudate, in asa fel incăt o ceata intreaga de alte sooparle inspaimantate aparu in goana, intrebandu-se una pe alta: ''Cine pot fi acesti oaspeti pentru căre se face atata valva?"
brusc, colina se intredeschise si iata că se ivi o printesa batrana, o ruda indepartata a regelui arinilor, căre se ocupa de gospodarie. Purta pe frunte, prinsa intr-o broderie de metal, o inima de chihlimbar. Mergea iute-iute, aproape in fuga, trap-trap, trip-trip! Este adevarat că avea un drum lung de facut: se ducea pe malul marii sa il căute pe corbul noptilor, duhul rau căre fusese izgonit in ajun din vechiul căstel prin căre bantuia si fusese blestemat sa cutreiere lumea, sub aceasta infatisare, timp de o mie de ani.
Îl găsi croncănind pe ţărmul abrupt şi îi zise:
- Sunteţi rugat să luaţi parte, mâine noapte, la marea serbare, pe care o dă regele. Nu aţi vrea să aveţi bunăvoinţa să vă îngrijiţi dumneavoastră ca o parte din invitaţiile noastre să ajungă la timp? Ar fi minunat, avem oaspeţi de soi, o duzina de vrăjitori, cel puţin.
- Ei bine, pe cine trebuie să invit, întrebă corbul.
- La balul cel mare va fi lasată să intre cam toată lumea, chiar şi oamenii, adică numai somnambulii. Dar la masa îi vom opri doar pe cei mai de seamă. Eu m-am gândit, chiar, că nici nu ar trebui să îi poftim pe strigoii de rând, ci pe aceia care au jucat un rol în istorie.
În primul rând, trebuie să îi avem printre noi pe regele mării şi pe regele smârcurilor, împreuna cu fiicele lor, prinţesele. Nu cred să le fie pe plec să vina pe pământ, unde este uscat, dar vom face în aşa fel încât să fie în elementul lor; în orice caz, jilţurile lor vor fi umede.
Apoi, toţi demonii de vază, cu coada despicată, mandragora şi calul morţilor.
- Cra! Cra! răspunse corbul şi işi luă zborul pentru a-şi îndeplini însărcinarea.
În acest timp, fiicele regelui repetau paşii de dans pe care îi învăţasera de curând, înfăşurându-se în şalurile lor, ţesute din ceţuri şi din lumina lunii. Marea sală de primire fusese pregătită sărbătoreşte: zidurile, frecate cu grăsime de vrăjitoare, străluceau ca petalele de trandafir. În bucătarie se pregătiseră tocăniţa de broască si de năparcă; sute de broaşte erau gata să fie puse la frigare; se făceau fripturi de melc, ostropel de melci şi de lipitori; se curăţau, pentru salată, nuferi şi ciuperci mari şi roşii, doar o îmbucătură din această salată minunata fiind de ajuns pentru a-l omorî chiar şi pe omul cel mai puternic; cozi lungi şi subţiri de şobolan urmau să fie folosite drept condimente. Regina mlaştinilor trimisese o bere pregătită cu mâna ei; ca desert aveau să servească , printre altele, cuie de coşciug ruginite.
Bătrânul rege al arinilor îşi pusese slujitorii să-i cureţe şi să-i lustruiască bine frumoasa lui coroană de aur.
În palat era o forfotă nemaipomenită: se mătura şi se freca peste tot, până în cele mai ascunse unghere.
- Acum, constata printesa cea batrana, nu ne-a mai ramas decăt sa parfumam aerul;duceti-va sa-mi aduceti par de căl si pene de lebada.
- Spune-mi, tăticule, strigă cea mai mică dintre fiicele regelui, nu s-ar putea sa aflu şi eu, acum, cine sunt nobilii străini pe care îi vom sărbători?
- Ei bine, fie, răspunse Majestatea sa, iţi voi satisface curiozitatea. Esta vorba  ca două dintre surorile tale să se căsatorească cu fiii bătrânului gnom din munţii Dovre, din Norvegia, care stăpâneşte o mulţime de  peşteri adânci şi o mină de aur nemaipomenit de bogată, pe care oamenii nu o vor descoperi niciodată. Este atât de vesel si te poţi bizui pe el, aşa că am ajuns să ne tutuim. Nu l-am mai văzut de când a fost pe aici, prin apropiere, când s-a căsatorit cu fiica regelui de pe ţărmul Moenului. A fost o nuntă ca în poveşti, am băut atunci, numai noi doi, butoaie întregi de hidromel, care se rostogolisera dintr-un vapor mare, care naufragiase pe mal!
Cât îmi doresc să mă întâlnesc din nou cu acest drumeţ cu care am petrecut  atât de bine. În ceea ce priveşte pe feciorii lui, se spune că sunt destul de prost- crescuţi; au stat cam prea mult în preajma fiilor de oameni. Dar sunt încă tineri, se vor îndrepta...


Povestile lui Hans Christian Andersen
Povestea anului de Hans Christian Andersen
Povestea unei mame de Hans Christian Andersen
Povestea bradului de Hans Christian Andersen


Comentarii

  1. Va invitam sa sustineti un proiect cultural pentru copii. "Povestea lui Jester" este un site de unde puteti descarca gratuit povesti bogat ilustrate si cu texte accesibile varstei. Cu ajutorul unei imprimante obisnuite obtineti o colectie de carticele numai bune de citit si de colorat. Textele si ilustratiile sunt puse la dispozitie de scriitori, traducatori si ilustratori profesionisti care sustin acest proiect din entuziasm si daruire.

    Va rugam sa ne vizitati siteul si sa ne sprijiniti descarcand povesti. Adresa proiectului este http://www.povestealuijester.ro . Va multumim.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu