Povestea scaiului- poveste populara romaneasca

Iata, Povestea scaiului o poveste populara romaneasca, uitata de lume,  pe care am gasit-o intr-o culegere- comoara, de folclor romanesc,  pe care nu am putut s-o tin numai pentru mine si vreau s-o impart cu toti care au suflet de copil.  Pedeapsa unui ciobanas primita de la Dumnezeu, pentru neghiobia sa, ma face sa ma gandesc la zicala: "Dupa fapta si rasplata".
Lectura placuta!

O fost odata cand o fost, ca daca n-ar fi fost nu s-ar povesti.
O fost odata un baiet; el n-avea nici mama, nici tata si umbla, uite asa, de capul lui.
Un cioban, de la o stana, care venise in sat dupa duhan, il intalneste umbland drumurile si, fiindca el avea nevoie de un strungar, intreba pe baiet, n-ar merge cu el la stana? Ca acolo va manca cas, urda, jintita, balmus si alte mancari ciobanesti si sanatoase. Baietul, care, dupa cum v-am spus, n-avea parinti, nici rude, se prinde ca merge si se lua cioban. La inceput i-o mers bine baietului; dar mai pe urma, invechindu-se sita, incepura a-l pune mai la toate treburile.
De multe ori n-avea vreme baietasul nici sa manance, caci si la stana sint treburile ca si la o gospodarie.
O data, trudit cum era, un cioban il mana dupa apa. Ducandu-se la izvorul din vale, gaseste o mieluta slaba si urata de nu-ti venea sa te uiti batir la ea. Baietul o ie in brate, o duce la stana s-o pune in culcusul lui. Cand il vazura ciobanii cu spurcaciunea ceea, ii hotarara ori s-o taie, sa nu se mai chinuiasca, ori s-o arunce la naiba, ca li-i sila de ea. Baiatul, vazand ca n-are s-o poata creste acolo, a dosit-o in niste tufe. Acolo, ingrijind-o, a scos din mieluta o oaie de-ti era mai dragu sa te uiti la ea. Mieluta sa tinea intotdeauna de baiat, precum cainele de stapan, si cand dadea baietul peste cate un necaz, ea-l povatuia ce sa faca, ca era nazdravana.
Stana unde era baietul era aproape de Mama-Padurii. Intr-o sara, cam pe la cantatori, cum stateau ciobanii in jurul focului si piciiau din pipe, numai ce aud un chiot zdravan in padure; chiuise Mama-Padurii.
Unul din ciobani zise: hai sa chiuim si noi; ca poate e vr-un om ratacit prin padure.
Mieluta spuse baietului in soapta ca el sa nu chiuie, ca va fi rau de dansul.
Ciobanii, luandu-se dupa gura celui ce i-o indemnat, a tras o chioara de s-o rasunat muntele; si cum o chiuit o si murit.
Baietului, ascultand pe mieluta, nu i s-o intamplat nimic.
Intr-o vreme, veni pe-acolo Mama-Padurii. La stana nu era decat  baietul si ciobanii lungiti la pamant. Mama-Padurii intreba pe baiat:
- Tu nu dormi?
- Nu, raspunse baietul.
- Ia, de taie-mi, mai baiete, o oaie grasa, ca sa ma ospatez cu ea ca tare mi-i foame.
Baietul se aseza pe lucru numaidecat, ca era harnic, para de foc.
Mieluta sopti insa baietului:
- Mama-Padurii vrea sa te prapadeasca si sa te chiorasca. Cand a fi carnea fierbinte si fripta si ai sa i-o pui dinainte, ea are sa te pocneasca cu carnea in ochi. Cum te-i duce insa la ea, inainte de a pune friptura jos, carpeste-o tu, intai, ca are sa chiorasca ea, si iute sa te imbraci in pielea oaiei ce vei jupui.
Cand friptura era gata, Mama-Padurii sosi. Baietul, nici una, nici alta, ie o hapchina de friptura si lichi! in ochii matahalei, care chiori de durere si usturime. Baietul, intr-un buc se imbraca in pielea oaiei ce-o taiase.
Mama-Padurii incepu a cotrobai si a cauta pe baiet sa-l prapadeasca; el insa se ferea bine. Cand ea era intr-o parte, el fugea in alta. Cand Mama-Padurii il intreba de-i acolo, el raspundea ca da.
Tot scotocind sa-l prinda, numai ce se trezi baietul cu oi cu tot in ograda unor curti mari si frumoase. Mama-Padurii achipuia si numara pe fiecare oaie si-i dedea drumul. Baietul, fiind imbracat ca oile, scapa si el de la moarte si se duse cu turma iar la stana, si n-o mai fost suparat de Mama-Padurii.
Baietul nu fusese de 20 ani la biserica, sa se roage ziditorului, in casa Domnului. Spuse gandul mioritei, care-l sfatui sa se duca.
- Du si un cas frumos jertfa, si dupa ce vei iesi de la biserica sa vii intins la mine.
Intre stana si satul unde era biserica era un parau hat marisor; cand ajunse la el, flacaul intinse gluga si trecu apa ca pe uscat. La biserica flacaul s-o rugat cu multa dragoste lui Dumnezeu, da ochii ii erau tot pe la neveste si fete.
Dupa ce-o iesit de la biserica, in loc sa asculte povata mioarei, el o nimerit la crasma. O jucat, o baut, ba si-o gasit si-o draguta, pe care o lua cu dansul. Catre seara, porni la stana. Cand ajunse la parau si intinse gluga, n-o mai putut trece ca inainte; era sa se inece. Ajungand la stana, zise mioritei:
- Da in strunga.
- Dee-ti mandra de sub gluga.
Mandra flacaului li-o dat.
Miorita si cu oile s-o facut niste pasarele s-o zburat in lume. Flacaul o uitat de mandra lui si s-o luat dupa ele, plangand si blastamandu-se, dar nu le-o mai ajuns. Rugandu-se zi si noapte lui Dumnezeu ca sa-l faca sa se tie dupa oi, ziditorul l-o facut un scai si de atunci se tine de lana oilor.
Previous Post
Next Post

0 comments: